Jurnal de smotruiala si gatit - 11

Facebook Tweet Pin Print Email Like ShareShares145

Bine ati venit la Jurnal de smotruiala si gatit – editie de toamna!

Daca vreti sa vedeti planul de organizare si meniurile anterioare, vedeti aici.

Vorbeam la un moment dat cu o sasoaica…de fapt, nu vorbeam, ne contraziceam prieteneste. Sasoaica, reformata ca orientare religioasa, spunea ca ea crede ca atitudinea de lasa-ma sa te las a romanilor fata de munca este din cauza religiei – avem prea multe sarbatori, zicea ea.

Ei bine, eu nu am fost de accord si iata de ce – calculate per total zilele de sarbatoare sunt in jur de 30 – mai mult sau mai putin….n-am calculat pe bune. Dar acestea erau in conditiile in care secole de-a randul, acestea si doar acestea erau fara munca. Nu existau concedii si, mai ales daca erai mestesugar, taran, ziua de munca era zi de munca – din zorii zilei pana seara. Fara garantia indubitabila a unui castig – la o adica puteai munci ca un rob dupa care sa dea o raita turcii si sa te lase fara grane. Nu stiu daca existau si zile libere de la stapanire – ma cam indoiesc, daca erau, cred ca erau doar extrem de ocazionale.

Nu stiu voi dar eu una am cunoscut si cunosc romani foarte harnici si eficienti si am cunoscut si oameni care fac totul in sila. Bunicul meu avusese inainte de razboi niste magazine pe care le-a pierdut o data cu venirea comunistilor si a trebuit sa ia totul de la capat la 50 de ani caci avea copii de crescut. Pentru bunicul existau doua mari iubiri: Dumnezeu si bunica. La 70 de ani era extrem de energic, noi, astia tineri greu ne puteam tine, era de asemenea foarte strict si serios cand venea de etica muncii dar respecta cu sfintenie si sarbatorile. Avea o ora pe zi in care citea Psaltirea iar dupa ce lasa cartea din mana si pornea sa munceasca (de obicei in gradina), nu se mai oprea decat sa vina jumatate de ora la masa cand il chema bunica. Odata l-am intrebat pe unde mergea in vacante cand avea magazinele si era bogat. Mi-a zis ca nu mergea niciunde, nu avea timp de asa ceva. ”Daca lipseai si numai cateva zile, totul se intepenea.” Concediu? Nici macar nu intelegea notiunea si oricum pentru el munca era placere. Placerea cu care muncea orice era molipsitoare si stia sa fie foarte mobilizator si, pe alocuri, pisalog.

La polul opus, am cunoscut oameni (si mai trist, oameni tineri) care muncesc in sila, se plang tot timpul de jobul pe care il au si, in general, au o atitudine negativista. Eu pe acestia nu ii inteleg. Nu ma consider cea mai harnica si cea mai eficienta dar nu pot accepta ca unii oameni nu sunt constienti ca le trece viata si ei doar dormiteaza si se complac ani de zile in ceva ce nu ii anima si nu le place. Oameni buni, este viata voastra, nu o lasati sa treaca asa…in sila! Ok, nu va place jobul….atunci renuntati. Cautati altceva. Ok, nu renuntati din diverse motive…atunci dupa orele de munca veniti acasa si faceti ceva ce va place si va anima, nu dati vina pe oboseala si din astea, mobilizati-va si gasiti lucruri care va plac. Poate la inceput le veti face greu, cu amatorism dar cu timpul puteti deveni profesionisti. N-aveti timp? Ba aveti dar nu-l folositi eficient. Toti avem acelasi numar de ore dar nu le utilizam in acelasi fel.

Nu eram de acord cu sasoaica mea cu privire la sarbatorile religioase dar la final am ajuns la un acord: ce lipseste cel mai mult romanilor cand vine vorba de munca este motivatia si productivitatea. Se pune prea mult accent pe numarul de ore de lucru (mai ales la stat) si mult mai putin pe obiectivele atinse si pe sarcinile rezolvate. Conteaza mai putin cat timp ai, conteaza cum iti organizezi timpul de lucru si cat de eficient lucrezi. Nu trebuie sa inventam noi roata, trebuie doar sa o invartim. Sa ne eficientizam ceea ce facem, sa cautam metode de a face totul mai bine. Scopul este eficientizam munca ….pentru a face loc si celorlalte lucruri extrem de importante: familia, prietenii, hobbyurile.

Si mi-ar mai place ca romanii sa inceteze sa caute vini in afara – da, strainii nu ne-or vrea binele dar noi ni-l vrem? As vrea ca fiecare roman care se plange sa-si impuna sa fie mai bun, mai eficient. Personal, cred foarte mult in puterea exemplului. Nu doar lenea este molipsitoare ci si munca facuta cu entuziasm, credinta lucratoare ce se citeste in zambet si in comportament, atitudinea optimista si hotarata. Sa nu mai dam vina pe vremuri grele (daca noi traim vremuri grele, cei care au dus 46 de lupte alaturi de Stefan cel Mare ce sa mai zica?), pe oboseala, sa nu ne mai omoram timpul in tv si barfe. Schimbarea incepe intotdeauna din interior (desi nici exteriorul nu are efect mic).

jurnal de smotruiala – saptamana 1

jurnal de smotruiala – saptamana 2

jurnal de smotruiala – saptamana 4

Hai ca deja m-am dus pe balarii, sa revenim la tema postarii: gospodarirea pe saptamana viitoare…

[su_box title=”Luni” box_color=”#dfedec” ]

Primenirea casei

Meniu

mic dejun: Fructe proaspete

pranz: Pui a la Kiev cu ciuperci sote

cina: Macaroane cu zahar si nuca

[/su_box]

[su_box title=”Marti” box_color=”#cfe3e2″ ]