Treburi casnice: cum se spalau vasele la 1925 :))

Photobucket
Astazi ma roade o curiozitate: cum se spalau vasele la 1925?
Pe când eram în Franţa, gazda mea îmi povestea despre nepoata ei care, având bebe mic, tocmai îşi achiziţionase o masină de spălat vase. M-am mirat în sinea mea de aşa lux: Ce mare lucru, cât îţi ia să speli vasele? Ei bine, azi nu pot decât să rezonez cu nepoata: nu ştiu cum se face dar mai tot timpul sunt la chiuvetă, spălând când o crăticioară, când un pahar, când o oală etc. etc. Mormanul de vase pus la uscat abia apucă să fie pus la loc, când un altul iî ia locul. Niţelus disperată, mi-am oprit ochii asupra acestui capitolaş din cartea doamnei Comsa si brusc m-am linistit. Oricat as avea eu de lucru, nu se compara, nici pe departe cu ce munceau bunicele si strabunicele noastre. Si zau ca dupa asa lectura, te reintorci la munca cu zambetul pe buze.
“Vasele de cafea cu lapte si de ceai, precum: păharele, masina de cafea si cratitele, in care pastram laptele, sa fie totdeauna separat spălate; celelalte vase, precum: farfuriile, castroanele, sosierele, etc., se spală intr`un lighean numai de grăsime, mai intai in apa calda, bine limpezite, in alt hardau, in apa rece, si puse in cos, sa se scurga, apoi sterse bine si puse la locul lor.
Indata ce am adunat de pe masa tacamurile, le punem in caldarusa de tacamuri cu apa calda (fig. 94), de unde le scoatem si le stergem, apoi frecate cu piatra rasa, sau cu cenuse cernuta, le spalam, tot in apa calda, apoi limpezite in apa rece, sterse bine si puse la loc cald, sa se zvante bine si asezate la locul lor.
Curatirea tacamurilor de argint, se face astfel: mai intai le spalam numai in apa calda si le stergem; daca au pete, le frecam cu un praf anume pentru argintarie.
Vasele de fier (oalele, cratitele) le spalam de grasime in apa calda cu spalatoare separate, apoi aruncand apa, le frecam cu cenuse cernuta, apoi spalate in lesie calda, limpezite, scuse, sterse si puse fiecare la locul lor.
Vasele de arama (piulita, sfesnicele, tingirea de spuma etc.) le frecam mai intai, cu o alifie numita Putzing, apoi bine frecate pana capata lustru cu o bucata de flanela.
Vasele de tinichea, precum: tavile, diferite forme de gelatina, budinca etc., se spala ca si cele de fier, cand isi pierd lustrul pe dinafara, le putem da lustru, frecandu-le din cand in cand cu o carpa de postav muiata intr`un amestec de soda pisata, sapun ras si iarba pisata, numita coada calului (Zinn-Kraut), care se gaseste la farmacie; dupa aceea le spalam cu apa calda, apoi limpezite si svantate cu o carpa curata si uscata.
Lemnaria de bucatarie o spalam mai intai in lesie fierbinte, apoi frecata cu pae (sau perie) si molos pisat, si din nou spalata cu lesie fierbinte: pe urma o limpezim in apa de var, preparata intr`un hardau mai mare. Apa de var o preparam, mestecand bine, intr`o strachina o lingura var stins cu putina apa, apoi scurs in hardau cu apa curata si rece, mestecand cu o carpa mare, cu care limpezim lemnaria, de cate ori o muiem in hardau, spre a nu se aseza varul la fundul hardaului. In lesie sa se punav tot numai cate un vas de lemn nu toate deodata, caci lemnul se inegreste.
Lucrul principal la spalatul vaselor este, sa avem trei spalatoare, una pentru spalatul paharelor, alta pentru spalatul vaselor de grasime, si una pentru spalatul vaselor in lesie: dupa ce am terminat cu spalatul vaselor limpezim fiecare spalatoare, separat si o punem sa se usuce.
Nu este permis sa schimbam niciodata spalatoarele. “

“Lesia pentru spalatul vaselor, o facem umpland un saculet cu cenuse si legat cu o sforicica, de manusa oalei de fier, in care preparam lesia dar asa ca saculetul sa nu ajunga fundul oalei, ci sa baloteze in apa; aceasta oala sa fie totdeauna pe masina, ca sa avem totdeauna lesie calda; cenusa din saculet o schimbam tot la 2 – 3 zile odata.
Cele mai bune vase ar fi cele de arama, bine cositorite; de oarece insa acestea sunt si foarte costisitoarea, sa ne folosim de vasele de fier, smaltuite pe dinauntru alb si pe din afara albastru; tot asa sa fie si capacele lor.
Cele mai practice tavi pentru fripturi, sunt cele din tinichea neagra; pentru cozonaci, cugelhupf, etc. sunt vasele de pamant, cele mai bune, bine inteles, fiind smaltuite; tot asemenea cratitele de pamant, pentru sosuri acre, varza acra, etc.
Vasele in care fierbem in aburi, sa fie intotdeauna o cratita mare de pamant, in care sa fie atata apa fierbinte (clocotinda), ca forma cu bundinca, consomme, etc., sa nu atinga de fund.
Pentru a praji nabusit orez, zarzavaturi, etc., cele mai bune vase sunt cele de porcelan alb.
Vasele in care sau ars diferite mancari; niciodata sa nu le radem sau sa le sgariem cu cutitul, caci stricam smaltul acelora; mai bine facem, daca le muiem numai decat in apa calda cu cenuse, lasandu-le putin sa fiarba, apoi spalate.</span>
<span style="font-style: italic; font-weight: bold;">Intr
o bucatarie sa avem cat mai multe vase ca sa nu se intample sa asteptam dupa vr`un vas, pana ispravim cu un fel de mancare, si pana-l spalam, ceeace ne face sa intarziem.

O buna menajera, sa puna un sort inainte de a merge in bucatarie si pe cap o boneta, sau un tulpan.“P.S. Stiu ca in multe locuri, par sa fi copiat gresit – de exemplu bundinca. Nu sunt greseli. E chiar ortografia originala.

Published by

Bine ai venit in Casuta Laurei! Sunt Laura, femeie optimista, creativa, sotie, mamica cu o pasiune scapata de sub control pentru gatit - incerc tot felul de retete culinare diverse, reteta de mancare variate, retete de desert de casa, retete de prajituri. Ma pasioneaza si organizarea si gospodarirea eficienta sub deviza ”Muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim”. Ce zici, ne imprietenim?

Lasă un răspuns

*