Prajitura Snickers deliciu irezistibil cu caramel si alune VIDEO

Câteva observații personale

Trebuie sa recunosc, prăjitura Snickers nu este cea mai simpla rețetă, cere ceva curaj si nițică pofta de aventura. Una peste alta, rețeta a ieșit absolut demențială. A fost vedeta dulciurilor pascale si, de atunci, este nelipsita de pe platoul nostru de prajituri la fiecare ocazie. Pentru început, vreau sa va spun ca pare o rețetă complicata. Nu e. Cu putina organizare, e chiar foarte ușoară.

• unul din plusurile rețetei este ca e mai buna la câteva zile după ce a fost preparata – caci are timp sa-si omogenizeze aromele (eu am făcut-o in joia mare).
• As sugera sa împărțiți prepararea in doua zile. In prima zi, faceți blatul si rumenesc alunele si le tai; atât blatul cat si ciocolata alba necesita sa se răcească când sunt gata înainte de a fi „puse” la locul lor in capodopera gastronomica, altfel cele doua straturi se vor amesteca si nu va mai ieși o secțiune frumoasa atunci când tăiem prăjitura. Ca de buna, va fi buna oricum. A doua zi rămâne doar de așezat preparat crema caramel si glazura de ciocolata. Turnam glazura de ciocolata alba peste blat si o punem la răcit (de preferat la frigider). Când acesta s-a răcit, întindem crema rece de caramel.
• Observați ca in rețeta am subliniat faptul ca ciocolata se topește la aburi. Pe principiul ca tot pățitu-i priceput, la prima glazura am omis acest detaliu si era s-o dau in bara. Noroc ca am fost vigilenta si mi-am dat seama la timp de greșeala, așa încât „totul e bine când se termina cu bine”.
• Tot cu mari emoții pentru începătorii in alea acestei rețete este momentul când mixam untul topit cu zaharul cu compoziția de gălbenușuri. Pffffui, va spui drept – am avut emoții ca gălbenușurile se vor transforma in papara, așa ca am tras caramelul de pe foc înainte de a pune crema de gălbenușuri si am amestecat – oarecum panicata – cu o lingura de lemn. Temerile mele s-au dovedit nejustificate, ingredientele s-au omogenizat minunat, e drept, eu am amestecat continuu cat timp crema a fiert pe foc (scopul e sa se îngroașe ca textura). Așadar, pentru a fi siguri de reușita, turnați crema de gălbenușuri si, in același timp, cu cealaltă mana, amestecați energic pentru a evita coagularea oului de la căldura untului.
• Tot pentru operațiunea de mai sus, recomand mai degrabă un tel tip para decât o lingura de lemn. Telul para ara calitatea de a împrăștia mai eficient oul in crema, lingura de lemn acționează mai degrabă in puncte limitate.
• Foarte important e sa nu grăbiți si sa gătiți crema pe foc mic. La foc prea mare, se arde foarte ușor. In funcție de cratița pe care o folosiți (daca e o cratiță cu baza si pereți groși) sau daca au rămas resturi mici de zahar netopit la amestecul cu untul, crema se mai poate colora si asta nu este nici o problema, ba chiar dimpotrivă – aroma caramelului se va intensifica si va fi delicios. Ce nu vrem, este ca ea – adică crema – sa se coloreze de la vreo arsura de pe baza vasului. Atunci gustul nu va fi deloc plăcut – ci mai degrabă va avea gust de ars. Deci mare atenție la acest pas, amestecați continuu chiar daca pare ca durează o veșnicie. Rezultatul ne va fi răsplăti pe măsură.
• Un alt moment datator de emoții la prima preparare este fierberea caramelului pentru a se îngroșa. Rețeta pe care o foloseam eu era complet lipsita de detalii la acest pas. Cat se presupunea ca o țin pe foc? Cum știu ce e gata? Ei bine, eu va ajut sa depășiți dilema. Crema e gata atunci când, trecând lingura de lemn prin crema, putem vedea preț de o secunda – doua baza cratiței. La acel moment, e recomandat sa luam de pe foc, nici o grija crema se va mai îngroșa pe măsura ce se răcește. Daca însă o ținem mai mult pe foc, se va îngroșa prea tare.
• Si da, la îngroșarea cremei pe foc, prefer lingura de lemn telului, deoarece mi se pare mai ușor de manevrat când e textura îngroșată, in plus se vede mai bine baza cratiței atunci când aceasta începe sa fie vizibila.