imagine preluata de aici
Am si eu niste mici nelamuriri: ce-or fi cu jumarile acelea despre care vorbeste mai jos, caci eu stiu ca untul se face din lapte, de fapt din smantana grasa a laptelui.
Sfaturile de mai jos sunt ultimul capitol al cartii doamnei Comsa, la sectiunea Taierea porcului 🙂 (eu am denumit-o asa). Si vorba Juliei si “Julie and Julia”: “there is never enough butter.” (sau cam asa ceva)
Untul proaspat, bine spalat in apa rece si presat intre maini api pus intr`o cratita adanca si dat la foc sa se topeasca mestecandu-l din cand in cand; cand observam ca nu mai spumeaza si jumarile asezate pe fundul cratitei incep a se ingalbeni, atunci este destul de topit si trebue strecurat prin o sita de sarma intr`o oala curata si dupa ce s`a asezat, pus in alta oala, care legata cu hartie, pe care o strapungem de cateva ori cu un ac, pusa in camara.Niciodata sa nu punem unt din nou topit, peste cel vechi topit, caci se rancezeste, ci trebuie sa topim si untul vechi, apoi amestecate si pus la pastrare.Este de observat ca drojdii de unt sa nu ramana in untul topit si pus la pastrare, caci rancezeste.Untul topit poate fi pastrat, mai bine in vase de piatra cu capac, anume pentru unt si pentru untura.
Sincer nu stiu cine e doamna Comsa dar sper ca se refera defapt la untura avand in vedere capoitolul la care este vorba despre “untul asta” dar oricum ar fi, acel “mestecandu-l din cand in cand” e de neiertat, asta daca nu cumva doamna ne indeamna sa molfaim untul inainte sa-l punem la pastrat…