De ce mancam miel de Pasti?
De ce taiem miel de Pasti? Anatomia unui obicei milenar, explicatii, geneze, istorie, religie, devotament si traditie.
Originile evreiesti
Traditionala taiere a mielului de sarbatoarea Sfintelor Pasti vine pe filiera vechii sarbatori iudaice a Pastilor. Cu aceasta ocazie, evreii isi sarbatoreau eliberarea de sub robia egipteana sub conducerea lui Moise.
Povestea este legata in mod special de a zecea plaga: cea a mortii intailor nascuti. Nou-nascutii iudeilor au fost crutati de moarte prin sacrificarea cate unui miel cu sangele caruia s-a uns pragul de sus si usorii usii caselor.
In amintirea acestor evenimente, iudeii tineau sarbatoarea pascala ( cuvant derivat din verbul pasach = a trece ) pe 14 Nissan.De-a lungul vremii, modul de sarbatoriere s-a mai schimbat, mai ales datorita conditiilor istorice diferite, insa principalele ingrediente ale ospatului sacrificial iudaic au ramas aceleasi – asadar, pana in ziua de astazi, evreii consuma de Pasti:
– ierburile amare – simbolul amarului din robie
– azima (paine nedospita) – in amintirea zilelor de pribegie in pustiu dar si ca simbol al sfinteniei si curatiei
– miel. Prepararea si consumarea mielului pascal cerea multa grija si era inconjurat de multe reguli. Nu erau permise pastrarea carnii de miel ramase pentru a doua zi – tot ce nu se manca, se ardea. Nu se ducea carnea de miel peste drum. Nu o puteau consuma cei necircumcisi sau necurati. Nu se fierbea si nici nu i se zdrobea vreun os. Animalul era fript intreg, cu maruntaiele inauntru iar pentru a fi mancat, pe cat posibil tot, la ospatul pascal se adunau doua- trei familii. Mielul sacrificat avea cu simbolistica dubla: de jertfa pentru stergerea pacatelor si jertfa de pace, de pastrare a legaturii cu Dumnezeu.
Motivatiile crestine
In simbolistica crestina, Mantuitorul este asociat mielului , marturisindu-I prin aceasta curatia si nevinovatia fiintiale.
De altfel, inca din Vechiul Testament, Mesia era privi ca Cel ce “chinuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a dus“, “fiindca si-a dat viata ca jertfa pentru pacat” ( Isaia 53, 7, 10). Pentru rascumpararea pacatelor poporului Israel, “El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata” (Isaia 53, 12).
In Noul Testament, Sfantul Ioan Botezatorul zarindu-L pe Iisus spune: “Iata, Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29).
Sfantul Petru puncteaza pentru a noastra clarificare si cunostinta: “stiind ca nu cu lucururi stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti, ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit, care a fost oranduit mai inainte de intemeierea lumii, dar Care s-a aratat, in anii mai de pe urma, pentru voi, cei ce printr-Insul ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti si I-a dat Lui slava, incat credinta voastra si nadejdea sa va fie in Dumnezeu” (I Petru 1, 18 – 21)
Concluzie antropologica
Astfel la baza ambelor sarbatori de Pasti sta ideea eliberarii:
pentru iudei a eliberarii din robia egipteana, pentru crestini a eliberarii din robia pacatului si a mortii si rascumpararea spre viata vesnica.
Acestea stiindu-le, de ce mancam miel de Sfintele Pasti crestine?
Aceasta traditie este preluata din Pastele iudaic al Vechiului Testament. Nu este parte a dogmei, invataturii si randuielii Bisericii crestine, asadar nu este obligatorie.
In ziua de astazi, multi crestini consuma carne de miel de Sfintele Pasti ca parte a unei traditii de familie ce au invatat-o de la bunicii si strabunicii lor. Iar aceasta traditie, sa recunoastem, ne ajuta mult (pe langa pregatirea sufleteasca obligatorie) sa simtim apropierea si bucuria sfintei sarbatori. Se creaza parca o punte peste timpuri cu toti inaintasii nostri. Insa pentru cei ce nu doresc carne de miel, nici o problema, se poate alege orice alt tip de meniu – inclusiv cel vegetarian, oricare este bun atata timp cat este servit la o masa intr-o familie ce primeste si simte, cu adevarat, in suflet bucuria Invierii Domnului, sarbatorind-o cu sinceritate.
Mai trist este atunci cand crestinii uita adevarata semnificatie a acestor sarbatori. Luati de valul pregatirilor (foarte numeroase si obositoare de altfel), uita ca adevarata pregatire pentru Invierea Domnului nu este masa pascala cu toate bunatatile de pe ea ci jertfa duhovniceasca pe care noi insine am facut-o: pocainta, postul si cugetarea la pacatele noastre, Spovedania, Impartasania, reculegerea sufleteasca si duhovniceasca, acestea sunt adevaratele bunatati pe care le asteapta Dumnezeu de la noi. Ospatul pascal ar fi doar un ultim amanunt, ultimul detaliu al unui ospat sufletesc al bucuriei de a fi impreuna intru Hristos, Mantuitorul nostru.
Caci abia tinand cont de aceste exigente spirituale se implineste cuvantul Domnului:
“Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.”
(Matei 18, 20)
Hristos a inviat!
Sarbatori Pascale in pace si multa ” LUMINA”
Paştile să fie aşa cum ţi le doreşti!
Paste binecuvantat sa ai draga LAURA!