Craciun binecuvantat: niste ganduri si concluzii
Aceasta postare este din ultima in anul acesta din seria Craciun binecuvantat, anul 2016.
Nu am avut cate postari as fi dorit, n-am fost organizata cat mi-as fi dorit si au intervenit si….neprevazutele peste sarbatoarea noastra. Insa, una peste alta, a fost frumos si citind si alte postari pe tema, fara sa dau nici o lectie altora, incerc sa-mi clarific mie insami directia, constienta fiind ca stalpul bunei organizari si abunei dispozitii in familie vine de la mama si stapana casei. Ea da tonul atat in semnificatia sarbatorii dar si in atmosfera pentru restul familiei. In ce ne priveste
semnificatia sarbatorii: din punctul nostru de vedere, Craciunul este despre Nasterea lui Iisus. Am simtit nevoia sa elimin toate …disturbarile cu care suntem ametiti de lumea moderna: mosi ghiftuiti, cu barbi false; mese super-mega incarcate; febra alergaturii febrile dupa cadouri….Am incercat sa simplific totul: cadourile le-am luat cu o luna inainte, curatenia a fost planificata pe termen mai lung, asa incat sa nu pic de oboseala in ajunul sarbatorii, meniul a fost structurat cat mai simplu si am avut si bafta de doua perechi de bunici care ne mai umplu frigiderul si cu o oala de sarmale bonus. Am incercat sa pun accent pe partea spirituala a sarbatorii cu tot ce implica ea: citirea Scripturii, purificarea (spovedania, Impartasania), cultivarea in familiei a dragostei, atentiei, dialogului.
atmosfera sarbatorii: ma gandeam in noiembrie ce era important pentru mine de Craciun si mi-am dat (oarecum) seama: o asteptare febrila a ceva nedefinit, rasfatul cu dulciuri (egal de multe ori in mintea mea cu rasfatul de dragoste si atentie – da, stiu, e o asociere nu prea buna pentru silueta mea) si sentimentul de familie. Am citit postarea Laurei Frunza despre Mos Craciun inchiriat – parerea mea e ca inflatia prea mare de mosi din zilele noastre nu face decat sa duca ideea in ridicol – oricum e dusa mai ales de cand Mosul a fost confiscat de propaganda consumatorista si de Hollywood. Imi aduc aminte de Mosul din copilaria mea: era o prezenta tainica, nevazuta, venea pe furis (oricat stateam de paza cu ochii cat cepele). Singura data cand a fost totusi o adunare in casa bunicilor la care a venit Mosul, a iesit mai degraba o comicarie- deoarece “Mosul” avea niste ticuri dubios de identice cu ale unui unchi al meu, unul din fratii mamei. Totusi chiar si aceasta scapare a fost infima caci atmosfera generala era atat de frumoasa – familia unita si adunata de Craciun incat orice accident era iute uitat. Si Mosul copilariei mele nu lua niciodata, dar niciodata locul lui Iisus din centrul sarbatorii. Azi pare mai degraba un pretext pentru a-L evita pe Prunc, a ne imbuiba doar trupul nu si spiritul. E o optiune ok pentru cei ce nu-s credinciosi dar pentru ce-i ce avem credinta (macar acolo putintica), ar cam fi cazul sa ne puna pe ganduri inflatia asa de mosulime pe metru patrat de Planeta – depide doar de noi sa nu ne lasam tarati de ….tot felul de trenduri nascocite de marketingul disperat al zilelor noastre.
Cred ca atmosfera placuta de familie se naste mai degraba din ingaduinta si placerea de a sta impreuna decat din tendinte spre perfectionism. Mi-am dat seama ca aceasta atmosfera se cladeste din timp: cu primele turte dulci coapte alaturi de copilasii tai, cu aprinderea in fiecare duminica a unei lumanari de Advent, cu cautarea febrila in papuceii lustruiti pentru Sfantul Nicolae. Ce mi-a placut zilele acestea pe alte bloguri – activitatile Ligiei cu copilasii despre ingeri (asa ceva vreau sa fac si eu la anul cu baietii), atmosfera lina si calda de pe blogul Claudiei –
Un lucru mi-e tot mai clar: de mici, copii trebuie sa si participe la pregatirea sarbatorii, nu doar sa se bucure de roadele ei. ….
La anul ,cu ajutorul Domnului, o sa incep chiar mai devreme: in octombrie o sa adun idei, activitati iar in noiembrie o sa incep incet – incet pregatirile. Pana atunci, sanatosi sa fim si sa auzim numai de bine.
Doamne ajuta!