Despre conserve la 1925
Conserve pentru iarna a la 1925 – cum puneau strabunicile noastre conserve pentru iarna – sfaturi si indicatii a la 1925 din cartea de bucate a doamnei Comsa.
Imi aduc aminte, mica fiind, pe mama punand conserve, folosea ceolofan pe care il uda si-l impatura in doua, il punea pe gura borcanului si legata cu ata normala, de cusut, pusa in doua randuri. Lega strans, si ne pune sa punem degetul acolo unde facea nodul, tin minte ca ma temeam ca-mi poate lega degetul :))). Nu stiu daca s-au schimbat prea multe la pusul conservelor, cea mai comuna schimbare e inlocurea ceolofanului cu capace. Chiar si amama prefera sa cumpere capace noi la conserve. Nu ca daca folosim capace nu se pot intampla…accidente.
Apoi sunt acum gospodine care prefera sa foloseasca plicurile pentru muraturi din comert. Nu va recomand, componentele acestor plicuri nu sunt sanatoase. Va recomand in schimb sa folositi cu incredere conservantii naturali despre care v-am povestit deja si sa sterilizati corect borcanele.
Dar iata ce povestea Doamna Comsa la 1925 despre marea borcaniada de toamna.
“Lucrul principal la prepararea conservelor este ca borcanele sa fie curate, bine svantate, si nici decat sterse cu servete intrebuintate, apoi bine legate si stranse, ca aerul sa nu strabata in ele, caci numai o strapunsatura de ac facand, conservele nu mai tin.
Zarzavaturile pentru conserve sa fie tinere si de curand culese, nevatamate, bine spalate si svantate.
Pentru conserve intrebuintam borcane de sticla, dupa cum ne arata figura de mai sus.
Dupa ce am asezat zarzavatul in borcane ceva mai mult de jumatate, punem peste el saramura aratata la fiecare conserve, asa ca borcanul asa ramana ca un deget grosime de gol apoi punem peste borcan o panza curata, iar peste acesta, hartie dubla de pergament, muiata mai inainte in apa rece si legat bine strans, fir langa fir, cu o sforicica, infasurand gatul borcanelor de mai multe ori. dupa aceea asezam borcanele in caldare sau in oale mari asa acoperind mai intai fundul caldarii cu o carpa groasa, apoi fiecare borcan invartit intr”o carpa curata si asa puse unul langa altul in caldare apoi punem apa peste ele asa ca borcanele sa stea ca de un deget grosime afara din apa, acoperind-o apoi cu o panza mare, udata in apa rece, indesandu-i bine de jur-imprejurul caldarii si lasate sa fiarba incet, timpul necesar si aratat la fiecare conserva, socotind impul fierberii numai de cand incepe a ferbe apa din caldare.
Dupa ce a fert, luam caldarea de pe foc, o mai acoperim cu o patura groasa si lasata sa se raceasca, pana a doua zi, cand scoatem borcanele, le spalam pe dinafara, le stergem uscat, rotunjind frumos si egal, de jur imprejur hartia cu care sunt acoperite, dar asa ca hartia sa treaca ca un deget in jos din sforicica, apoi mai punand o hartie curata, peste acoperisul borcanelor si legandu-le, le punem la pastrare in camara.”
Si, la final, reteta de saramura pentru conserve, intr-un text simplu si cuprinzator….
Saramura pentru conserve
“Punem intr’o oala curata 1 kgr. apasi doua linguri sare pisata sa fearba putin, racita, apoi strecurata. adaugam un sfert kgr. otet de vin curat, cu care apoi umplem borcanele de conserve.”