Bucataria a la 1925
Bucataria a la 1925 – cum arata o bucatarie ideala dupa gustul femeilor gospodine de la 1925
Sfatoasa Elisabeta Comsa nu oboseste deloc sa umple o pagina jumatate cu enumerarea tuturor ustensilelor ce ar trebui sa doteze o bucatarie. Curiosi de o calatorie in timp, in bucataria unei cucoane interbelice? Rabdare doar sa aveti sa cititi tot.
Prelegerea scrisa incepe cam abrupt si continua in forta:
“Bucataria, cat de simpla ar fi, sa fie cat se poate de luminoasa si masina asezata ca sa avem destule lumina, spre a putea umbla de jur-imprejurul ei; langa masina sa avem intotdeauna un cleste, o lopatica si un vatrai.”
Nu-s 100% sigura dar cand vorbeste de masina, cred ca se refera la…soba? Poate nu lamurim mai incolo. Ignorand nedumerirea mea cu privire la masina, Doamna Comsa continua:
“In mijlocul bucatariei sa avem o masa mare, cu sertar (hei, da, asta imi aduce aminte de masa bunicii care avea sertar si acolo tinea tacamurile); pe langa un parete, un dulap mic cu usi si cu sertar, in care tinem oalele cu unt, untura, etc. iar deasupra sa aiba un raft constatator (nu am gresit, asa scrie in carte) din 2 – 3 randuri, punand pe fiecare rand al raftului hartie si, peste aceasta, asezand cutii mari de tinichea acoperite, sau borcane cu capace, toate etiquetate, continand: orez, gris, arpacas, sago (aaaa, ce-o fi asta?), faina, taetei, frecatei, pesmet pisat, zahar pisat, migdale, stafide curatite, etc.
De alta parte, asezam un dulap mai mare; cu mai multe rafturi, sau cu un singur raft mare: coperim rafturile dulapului cu dantela de hartie, apoi asezam in randul de jos oalele mari; in randul al doilea, oalele mai mici; in randul al treilea, cratitele mari; in randul al patrulea cratitele mai mici; in randul al cincilea diferite ulcele de portelan; deasupra dulapului, sau al raftului, punem la mijloc un cantar (balanta), apoi deoparte si de cealalta piulita, rasnita de cafea, masina de cafea cu lapte, masina de spirt, etc.
In alt parete, batem un alt raft mic (fig. 86) pe care asezam cutiile, sau borcanele mai mici etiquetate, continand: scortisoara, cuisoare, piper boabe, inibahar pisate si nepisate, boia de ardei, boabe de enupere, magheran, chimion, etc.” Toata gama de condimente adicatelea.
Langa masina, batem in parete, tabla cu lingurile (fig. 88) lingura pentru strecuratul supei, lingura pentru luarea spumei, lingura de spuma si lingura de copt gogosi, uscatele, etc.
Tot in bucatarie avem nevoe si de o banca lunga, pe care asezam vase cu apa si hardaiase pentru spalatul si limpezitul vaselor (vezi fig. 91 si 92) si un cos, in care sa se scurga vasele.”
Hei, si cum doamna Comsa este o gazda perfecta, normal ca nu ne va lasa sa ii vizitam bucataria fara sa ne serveasca cu ceva: cafeluta, dulceata cu un pahar cu apa, o visinata, un fursec etc. Serviti pana dactilografa de servici (adica moi) isi dezmorteste nitelus degetele.
Pe un alt parete asezam vasele de lemn, precum: scandura de taetei si alte diferite scandurele, ciocanul de carne, vergeaua de intins aluatul, cutitul de lemn pentru tocarea patlagelelor vinete, sitele de par, copaia de cozonaci, o farfurie de lemn rotunda pentru mamaliguta: un saculet, in care tinem diferite linguri de lemn si facaletul de mestecat mamaliguta (ce-o mai alinta!), solnita de lemn, etc. Mai este necesar sa avem in bucatarie o masina de tocat carne si un tocator.
In alta parte a bucatariei si langa masina (banuiesc ca vorbeste de soba), asezam o etagera anume pentru capace (fig.79).
Tot asa de necesar este sa avem in bucatarie si un spalator cu lighian, precum si un prosop.
Fiecare masa de bucatarie, sa aiba sertarul ei, tinand intr-unul servetele de bucatarie si anume: Unele pentru stersul farfuriilor, altele pentru pahare, iar altele mai groase, pentru tacamuri si pentru vasele de fier; in celalalt sertar, tinem diferite cutite de bucatarie.
Ok, corect, ordine si curatenie, arome subline in aerul dulce de dimineata…Miroase a madleine si ceai de portocala….
Ultima fraza ma cam nedumereste totusi:
“Neaparata trebuinta avem in bucatarie si de un (…..)incalzitor de farfurii, cu ajutorul caruia incalzim farfuriile de masa, cat si cele in care servim.”
Cum o fi acela…incalzitor de farfurii, habar n-am dar…suna bine.
Minunata postare! Mi-a placut aerul ala vechi,cu alte obiceiuri decat cele de azi…M-am si vazut in bucatarioara rustica printre portelanuri si arome uitate! Frumoasa intoarcere in timp,Laura!
Mersi de ceai,vad ca e rusesc! Prinde tocmai bine intr-o dimineata de toamna tarzie…
L’automne