Teofaniile catre Iacob(II): Lupta cu Ingerul

De a doua teofanie este legat si supra-numele lui Iacov, Israel, nume preluat de intregul popor ce s-a nascut din el prin doisprezece din fiii sai. S-a intamplat chiar inainte de emotionanta reintalnire cu fratele sau.

Tocmai isi trecuse raul Iaboc copiii, nevestele si tot ce mai avea,
„Ramanand Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dansul pana la revarsatul zorilor. Vazand insa ca nu-l poate rapune Acela, S-a atins de incheietura coapsei lui si i-a vatamat lui Iacov incheietura coapsei pe cand se lupta cu el.” (Fac. 32, 24 – 26). Cine este Cineva si Acela cu care lupta Iacov, textul pastreaza mister. Profetul Osea vorbeste despre un inger trimis cu pogoramant de la Dumnezeu, spunand despre acest episod: „In pantecele maicii sale, Iacov a tinut de calcai pe fratele sau, si ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu. Cu ingerul s-a luptat si l-a biruit; a plans si l-a rugat sa se milostiveasca spre el.” (Osea 12, 4 – 5) Intrebandu-L la sfarsit asupra numelui Sau, Iacov primeste raspunsul: „Pentru ce intrebi de numele Meu? El e minunat” (Fac. 32, 29). Curiozitatea lui Iacov este indreptatita. Trebuie sa ne gandim si la faptul ca atat Iacov cat si stramosii sai, Avraam si Isaac, inchinandu-se lui Dumnezeu, stiau, de fapt, foarte putine lucruri despre El – ca e unic Dumnezeu, ca nu-L pot reprezenta in nici un fel, atitudinea lor fata de Dumnezeu este dominata de un profund respect si ascultare in acele momente (nu foarte dese) in care Dumnezeu isi facea clara vointa. Nu aveau inca cele zece porunci, nici Legea Mozaica, moral se conduceau dupa constiinta morala naturala (sadita de la nastere de Dumnezeu in fiecare om). Cu atat mai mult, putem admira atitudinea de luptator a lui Iacov dar si cea de smerenie si discretie pe care o are in momentele in care este invrednicit a vedea lumea ingereasca (Fac. 32, 1 – 2).
Rezistand pana in zori, in ciuda vatamarii pe care o sufera la coapsa, cand „Acela” vrea sa plece, Iacov nu il lasa: „Nu Te las pana nu ma vei binecuvanta” (Fac. 32, 26) . Intrebarea „Care iti este numele?” (Fac. 32, 27) pare a nu fi decat un pretext pentru a accentua schimbarea de nume ce ii incununeaza lui Iacov ravna si ii da o noua identitate, inbunatatita: „De acum nu-ti va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, ca te-ai luptat cu Dumnezeu si ai iesit biruitor!” (Fac. 32, 28). Traducere „a iesit biruitor” este oarecum inexacta, deoarece yahol, tradus in text prin a birui, in ebraica cuprinde intelesuri ca „a fi pe masura”, „a tine piept”. Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre aceasta lupta ca fiind un ajutor pentru Iacov de la Dumnezeu cu scopul de a-si uita de frica paralizanta ce-l incerca inainte de intalnirea cu fratele sau.  Cert este ca episodul accentueaza o data mai mult caracterul de luptator al lui Iacov, determinarea lui de a depasi orice situatie, nu abandonand ca un las ci actionand chiar si cand situatia e tulbure si imprecisa. Iacov ni se prezinta astfel ca un model de atlet duhovnicesc, aceasta lupta pusa in corelatie si cu cealalta viziune, a scarii spre cer, ne poate duce cu gandul ca a vedea fata lui Dumnezeu nu se obtine decat prin urcus greu (al virtutilor) si lupta (cu propriile patimi si vicii). O ultima concluzie: nu vom fi biruitori in aceasta inclestare decat rezistand in lupta pana la capat. Poate vom fi raniti, poate, asemenea lui Iacov, vom schiopata, semn al neputintelor noastre omenesti dar, la sfarsit, asemenea lui Iacov, fiecare din noi vom putea spune: „Am vazut pe Dumnezeu in fata si mantuit a fost sufletul meu!” (Fac. 32, 30).

Comments (0)

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email