Peripetii cu un cucui

Mda, suna nostim titlul dar nu e prea nostima patania noastra. Deocamdata. Totul a inceput duminica seara cand pieptanandu-l pe pispirel am detectat pe cap, in partea stanga spre varf, ceva ciudat ca o basica sub scalp. Ciudatenia era cu atat mai mare cu cat nu arata ca o vanataie ci ca o ….basica din aceea pe care o faci la picior cand te freaca pantoful. I-am aratat-o la iubi care a fost si mai alarmist: lui i se parea ca acolo e o gaurica in os. „Nu se poate”, i-am spus eu, as fi observat daca avea o gaura la cap. A doua zi ne-am si imbarcat de ne-am dus la cabinetul doctorului Metes, am zis sa mergem direct la dansul deoarece totdeauna a stiut sa ne rezolve micile probleme si, in plus, are la cabinet ecograf, ma gandeam ca, cu ajutorul lui, vedem mai uite care e problema. Andreiutu n-avea nici o problema, zburda ca si pana acum, nu pare sa-l doara nimic (doar dintisorii, gurita lui e toata o explozie maselara) si, in general, ne oboseste mai mult ca niciodata cu activitatea lui neincetata. Ei bine, dupa ce l-a examinat, doctorul Metes a inclinat sa-i dea dreptate lui iubi: osul chiar pare sa fi disparut. M-a apucat groaza. L-a pus la ecograf, a trebuit sa ne luptam cu el ca nu vroia sa stea si plangea de mama focului. S-a uitat doctorul fix peste umflatura si apoi prin fontanela . Veste buna: creierul si interiorul in general nu par afectate in nici un fel. Veste proasta: tablia exterioara osoasa e roasa, poate fi de la o lovitura sau poate fi altceva. Ne face trimitere la doctorul Banciu de la Luther,  insista chiar cand aflam care e problema sa venim sa-i spunem neaparat. Inutil sa spunem ca ambii – si eu si iubi – ne-am speriat de moarte, ne tot gandeam unde s-o fi lovit, de fapt el tot timpul se loveste ca n-are stare decat cand doarme dar oricum – unde s-o fi lovit asa de rau? A doua zi se duce iubi de dimineata sa faca programare, nu se poate pana martea urmatoare, insista, in cele din urma asistenta (o tanti bonoma, dupa descrierea lui) ne recomanda sa venim fara programare pe la 11 si sa vedem de putem intra. Zis si facut, la 11 ne fiintam la spital. In fata usii dansului, un puhoi de lume, parintii si copilasi, cei mai multi ba cu o manuta rupta ba cu un piciorus, ba cu laba piciorului (chiar m-am uitat lung, ma gandeam cum s-o fi intamplat dar n-am indraznit sa intreb). Al meu in continuare cel mai vioi, a fugit ca un cal de curse dintr-o parte in alta a holului, chiuia de bucurie ca vede atatia copii, a dat buzna si in cabinetul la doua asistente pe care le-a distrat teribil. In final cand bobocul isi cam pierduse rabdarea si incepea sa cam urle, am intrat. Doctorul Banciu, foarte cumsecade om, l-a pipait la cap, aratandu-se ca si doctorul Metes, foarte intrigat, se uita la ecografii si la scrisoarea medicala de la dr. Metes, crede ca e de la o lovitura dar mai vrea sa ceara o opinie deoarece fiind mic nu stie exact ce investigatii ar fi mai potrivite. Ne trimite la Spitalul Judetean la doctor Matei, neurochirurg, pentru un consult, chiar il si suna sa ne recomande, stabileste cu dansul pentru noi pentru a doua zi. Noi, nitel disperati, ne-am dus chiar atunci la spitalul judetean, i-am gasit cabinetul dar dansul nu mai era acolo. Am revenit a doua zi, ne-a primit aproape imediat, tot asa, l-a pipait la cap, s-a uitat pe ecografii, crede ce e de la o lovitura si decreteaza ca, desi e mic, ar fi nevoie de o tomografie – stiti, veti auzi ca aparatul iradiaza, ne zice, dar trebuie facut ca sa fim siguri ca creierul si osul in interior nu e afectat. Il suna imediat pe doctor Banciu de la Luther, ii spune ce crede dansul, ne cheama apoi in 20 de minute ca sa ne comunice ce si cum vom face. Am revenit si am aflat ca trebuie sa mergem duminica sa-l internam pentru ca luni sa-i poata face tomografia, trebuie si anestezie (normal ca doar nazdravanul n-ar sta cu voie intins nici cinci minute). Asa ca acum ne pregatim de internare, eu cu iubi ne-am stresat asa de tare de cateva nopti bune nu dormim, eu nici sa mananc n-am mai putut.
Miercuri seara mi-am amintit si de pachetul pentru Geta pentru concursul „Sfoara-n tara”, l-am pus pe pispirel in carut si am dar fuga la posta sa-l trimit, noroc ca era gata facut, il facusem de sambata dar cu toata sperietura si alergatura cu cucuiul am uitat de el. Vreau sa-i cer scuze pentru intarziere, de fapt n-am scuze pentru ca nu trebuia sa las pe ultima saptamana, o rog foarte mult pe Geta sa ma ierte.
De final, ma gandeam ca poate puneti si voi o vorba pe langa Doamne Doamne pentru noi. Pleeeaaaaaassseee.
PS Nu pot sa nu remarc atitudinea deosebita a doctorilor, cum s-au pus in miscare, cum s-au adunat pentru a se consulta ce investigatii sa faca. Tinanad cont ca de curand au ramas si fara 25% din salariu si ca au conditiile pe care le au, tot respectul.

Comments (15)

  1. 10 iulie 2010 - 12:21 Răspunde

    SANATATE MULTA,DRAGA MEA!CURAJ,CA POATE NU E ASA DE GRAV…NU E CAZUL SA-TI CERI SCUZE..E DE INTELES…SANATATEA COPILULUI E CEL MAI IMPORTANT LUCRU!

  2. 10 iulie 2010 - 12:26 Răspunde

    Draga mea ai rezistat pana acum spun fosrte bine , eu mult mai panicata decat tine de fel , sa va dea Domnul muulta sanatate si sunt convinsa ca cel mic va fi bine si ca nu este nimic serios , doar e copil si se reface repede , astept vesti bune si sa fiti bine.

  3. 10 iulie 2010 - 12:28 Răspunde

    ohh Laura imi pare foarte rau pentru tine dar eu am speranta ca totul va ramane doar o sperietura.ne ruga la Dumnezeu sa nu fie nimic serios.astept cu nerabdare vesti de la tine.pupici si mult curaj,totul se va termina cu bine.

  4. 10 iulie 2010 - 12:34 Răspunde

    Of, Doamne, prin ce ai trecut Laura! Nu este nici o nenorocire cu pachetelul pentru Geta, sunt sigura ca va intelege in astfel de circumstante.
    Uite, eu ma rog pentru voi ca sa nu fie nimic grav cu Andreiutu! Ai grija si de tine, cu atatea emotii, pentru bebe care e pe drum. Te pup si o sa ma rog pentru voi.

  5. 10 iulie 2010 - 13:26 Răspunde

    Tinem pumnii stransi sa fie totul bine, ma bucur ca sunteti pe maini bune, sunt impresionata de cat de prompti si atenti au fost doctorii.

  6. 10 iulie 2010 - 13:53 Răspunde

    Sănătate!! Şi să vă rugaţi la Doamne-Doamne.

  7. 10 iulie 2010 - 14:57 Răspunde

    Ma voi ruga pt andrei ca totul sa fie bine.
    Doamne ajuta!

  8. 10 iulie 2010 - 17:18 Răspunde

    Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va dea putere sa treceti cu bine peste. Sper sa ramana doar o experienta neplacuta.

  9. 10 iulie 2010 - 18:56 Răspunde

    Sper sa fie totul ok pentru Copil si o sa punem o vorba buna! Bafta multa si sanatate pe toata linia! Va fi bineeeeeeeeeee!!!

  10. 10 iulie 2010 - 20:02 Răspunde

    Doamne ajuta sa nu fie nimic grav. Pupici la Andreiut

  11. 11 iulie 2010 - 11:21 Răspunde

    Ahhhh… prin ce treceti… :(((
    Va tin pumnii, sa fie Andreiutu bine sanatos!

  12. 11 iulie 2010 - 12:21 Răspunde

    offf ..
    tinem pumnii sa fie bine si sa va intoarceti sanatosi repede si numai cu vesti bune.

  13. 12 iulie 2010 - 10:29 Răspunde

    Somane ajuta! sa treceti cu bine peste toate intamplarile astea si sa fie bine!
    multa sanatate va dorim!

  14. 14 iulie 2010 - 16:03 Răspunde

    Laura, care sunt vestile?sper ca a fost doar o sperietura, si nu e nimic grav. Te imbratisez, si ai grja de burtica 🙂

  15. 14 iulie 2010 - 20:39 Răspunde

    Ce face andreiutu, cum se simte? Sper ca totul sa fie bine si Doamne,Doamne sa aiba grije de el…:*

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email