Ostasi, eroi si capete seci

Zilele trecute am facut o plimbare. Prin cimitir. Ca sa fiu mai exacta – prin cimitirul eroilor. Da, sunt o ciudata din aceea careia ii plac plimbarile prin cimitir. Mai ales cand eram adolescenta dar sincer nici acum nu-mi displace. Recunosc, e o plimbare care te face trist, melancolic, mai ales daca vezi cruci ale unor fiinte in floarea (ca sa nu zic in bobocul) varstei – oricum, de mult n-am mai facut o astfel de plimbare. Am facut o plimbare si m-am revoltat foarte mult pentru asta….

Cimitirul eroilor

Niste capete seci au fost foarte ocupate sa sparga la milimetru chipurile militarilor de pe cele cateva cruci mai personalizate. Pe alta au vrut sa o sparga cu totul, dar au renuntat cand au constatat ca are suport de fier in interior. Si da, au ramas si niste fotografii nesparte pe cruci.

Cimitirul eroilor

Sincer m-a durut ca si cand le eram din familie. Pot sa-mi inchipui vreo mama, sotie, sora venind sa caute cruce cu  un anumit nume numai ca sa stie unde e ingropat cel drag al lor. Cativa au primit si o cruce pe langa cea standard, uneori cu chip, alteori doar cu un mesaj induiosator.

Nu stiu ce pot sa aiba in cap unii…oameni sa sparga fotografiile unor ostasi morti in razboi. Pot sa le banuiesc profilul sufletesc si moral dar, sincer, renunt caci se strang toate in mine de indignare.

M-a bucurat si sa vad ca unele cruci au flori, altele lumanari, semn ca se mai gandesc si alti oameni la ostasii nostri daca nu cu recunostinta, macar cu compasiune…

colaj33

Sunt multe cruci de soldati necunoscuti, va dati seama ca dincolo de acele formulari seci, se ascund familii care au tot asteptat si nu au mai aflat ce s-a intamplat cu ai lor. Nu, nu consider ca ostasii dintr-un razboi sunt automat toti eroi dar si daca au luptat tremurand din tot corpul nu suntem noi aia care sa-i judecam, noi trebuie sa-i pomenim si sa-i respectam. Recunosc ca sunt sentimentala si pentru ca am avut in familie barbati care au fost pe front si  au reusit sa supravietuiasca, asa incat am ajuns si eu sa-i cunosc si sa simt spiritul care i-a animat cand alergau pe campuri printre gloante. Sa-i iubesc pentru curajul lor lipsit de orice ura fata de dusman…Erau doar niste oameni nimeriti in conditii istorice vitrege.

In cimitirul din Sibiu sunt si romani, si germani si, ceva mai incolo dupa un gard, rusi. Dincolo de moarte nu a mai contat atat de mult natia. Motivele de razboi nici atat. Dar asta nu ne scuteste pe noi, cei in viata, de nitica raspundere….

Nu inteleg de ce armata nu are aici un post de observatie in zona – just in case – sa alunge lobotomizatii care vin cu idei de sculptura neautorizata pe chipurile ingalbenite de vreme.

In schimb erau portile inchise, bine-bine inchise, cu lanturi. Ca sa intru a trebuit sa ocolesc nitel gardul prin padure, puteam si sari gardul, ca e mic dar….c`mon.

Cimitirul eroilor

Mda,  stiu ca nu e cel mai bun moment pentru o astfel de postare, lumea e vesela, e inca sarbatoare. Dar n-am vrut sa astept, m-a indignat prea mult situatia si m-a intristat si mai tare. Dumnezeu sa-i odihneasca pe ostasi si sa le dea minte prostovanilor care le-au profanat crucile, cuvintele din jos de pe un mormant „sculptat”, sper sa-i puna pe ganduri la un moment dat cand poate vreun neuron o incepe sa le functioneze la 50% din capacitate. Pfff, ce urat am ajuns sa scriu!

Cimitirul eroilor

Comments (2)

  1. 27 decembrie 2014 - 11:02 Răspunde

    Ce să aibă Laura, în cap? Nimic, bine le-ai zis capete seci. Şi asta ca să fim elegante!
    Nu poate exista chiar nimic în capetele unor oameni ce distrug cruci! Să le fie ruşine, dacă or şti ce înseamnă aceasta!

  2. 27 decembrie 2014 - 11:33 Răspunde

    Mi-a placut postarea asta, chiar daca m-a intristat si m-a indignat si pe mine. Dar parca prea e lumea plina de beculete si sclipici zilele astea. Razboiul e pentru noi ceva abstract si indepartat, cred ca ne face bine sa privim lucrurile si din alte unghiuri si sa ne amintim de cei plecati care au luptat atunci pentru ca noi, cei de acum.
    Cat despre capetele seci…nu-mi vine decat sa spun „Iarta-i, Doamne, ca nu stiau ce fac”.

Leave a comment

1 Shares
Share
Pin
+11
Share
Email