Murdarirea este buna. Sau nu?

Intr-o zi, ne-am adunat cu niste prietene si copiii lor sa ne distram laolalta. I-a venit uneia din ele ideea sa ne pictam pe palme ca sa ne imprimam mainile asa pe hartie. Opozitie neasteptata din partea lui Andrei: nicicum n-am putut sa-l convingem sa se lase pictat pe maini. I-am explicat, i-am aratat ce vrem sa facem, nu s-a lasat nicicum induplecat; ce mai, era foarte hotarat. Cam tot asa s-a comportat si anul trecut dar si asta cand am mers la Ocna Sibiului la bai. Taica-sau a incercat sa-l convinga sa intre cu el in Lacul cu namol. Anul trecut a fost o adevarata drama, caci  prima oara l-a dus fara mine si au venit inapoi in razboi de-a dreptul. Iubi chit ca-l iubeste foarte tare, de multe ori nu-l intelege, de fapt as spune ca nu are rabdare. Dar mai apoi ne-am lamurit din plin: feciorul nostru uraste sa se murdareasca. Voluntar vorbesc caci involuntar….nu cred ca trebuie sa il parasc. Anul acesta, am reinceput sa mergem la Ocna, de vreo doua saptamani suntem zilnic acolo seara de seara; nu e chiar concediul  ideal (caci nu nici departe de casa si trei sferturi de zi e munca) dar baita de sfarsit de zi e o adevarata binecuvantare si o redutabila arma antistress. Am ajuns iar la Lacul cu namol. Negru, negru si apa caldaaaaaa….Poate anul asta s-a razgandit, ziceam noi. Ei asssss, nu doar ca refuza categoric sa intre in lacul acela dar refuza categoric si sa-l ia de mana pe taica-sau atunci cand acesta e….smolit cu namol. Dat fiind ca nu rateaza nici o ocazie sa stea la taica-sau in brate, de data asta, a facut un indarjit veto. N-am avut ce face, eu cu Andrei ne ducem de atunci in lacurile fara namol si acolo ii place de minune. I-am dat si un colacel in care innoata ca o ratusca si e tare fericit.
Hai ca cu Andrei am ratat-o (ne-am zis), poate ii place lui Petru la namol. Ei bine, si de data asta, esec total. Si Petru tot la namol e ….alergic, psihologic vorbind. Si asta fara sa-l fi vazut pe Andrei facand fasoane. De unde am tras concluzia: avem doi feciori foarte simandicosi. Maine poimaine parca vad ca o sa avem interminabile discutii pe tema ce tricou sa poarte (cand am auzit o astfel de discutie intre o prietena si fiu-sau ma chirceam de ras – no las ca -mi arata Doamne Doamne ca nu e frumos sa razi de altii) si cu ce pantaloni se asorteaza nu stiu ce sapca ferchesa. Pana atunci mai profitam ca-s mici, nevinovati si (inca) nepretentiosi si ne distram la baie cu muuuuuulta sare (aia nu-i deranjeaza – inca).
Balaceala placuta va dorim si voua! La ce calduri sunt afara………………

Comments (0)

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email