Invataturile doamnei Comsa despre taiatul porcului

 
Nu stiu cati din romanii de astazi mai tin traditia taiatului porcului. Incetul cu incetul, observ o abandonare a acestei traditii, abandonare de inteles pe alocuri – multi renunta la carnea de porc in favoarea unei carni mai dietetice, altii prefera sa cumpere fara prea multe complicatii diverse preparate gata gatite, multi se plang ca le ramane prea multa grasime si slanina pe care nu apuca sa o consume. Familia noastra nu a abadonat acest obicei si, sincer, imi place ca mai pot participa la asa ceva. Toata febrilitatea pregatirilor are ceva din parfumul de veacuri ale unor obiceiuri pe cale de a fi apuse iar tocana porcului este unica si irepetabila in savoarea ei alaturi de o mamaliguta fierbinte si varza acra. Pfffui, numai cand ma gandesc, ma apuca o pofta……….! Oricum destule lucruri s-au schimbat deja.
Pe vremuri, nu exista una din comoditatile lumii moderne: frigiderul, „lada” minune a vietii cotidiene ce ne ofera la discretie orice fel de carnica ne pofteste sufletelul la doar doua ore de dezghet de o mancarica gustoasa. Dar cum se descurcau stramosii nostri? O idee ne putem face citind indrumarile vrednicei doamne Comsa despre taiatul porcului. Curiosi? Atunci nu zaboviti in a citi randurile de mai jos si o parte din secretele de supravietuire ale bunicilor nostri.
 

„Timpul cel mai potrivit pentru taiatul porcilor este in Ianuarie, caci atunci fiind frigul cel mare, carnea poate fi mai bine preparata spre a o avea mai mult timp.

Carnea cea mai buna si gustoasa o au porcii sub 2 ani, iar pentru untura sunt porcii, de la doi ani in sus, cei mai potriviti.
Unii au obiceiul de a pune in sangele porcului injunghiat sare sa nu se inchege, un lucru care n`are sens, caci chiar sangele desi nesarat s`ar inchega, frecandu-l intre degete, iar se subtiaza.
Porcul parlit este bun si mai gustos pentru slanina, iar cel oparit ne da sunci, carne, piftii si carnati, etc. mai frumoase.
Carnea porcului taiat ce vrem sa o pastram mai mult timp, indata dupa taere o imprastiem pe o masa, lasand-o sa se raceasca bine si stergand-o cu o carpa curata la locurile sangeroase, apoi o saram cu sare marunta, alba si uscata, asezand-o intr`un vas curat de lemn, mai punand peste carne si usturoi dupa plac. La 3 – 4 zile scurgem saramura ce s`a adunat in vas, iar carnea intorcand-o si punand-o, pe cea de la fundul vasului la suprafata si vice-versa, punem saramura din nou peste ea, apoi acoperind vasul cu o panza curata, tinuta la un loc nici prea cald, nici prea rece, alte 3 – 4 zile; dupa aceea o scoatem din saramura si o agatam, sa stea o zi in aer, sa se svinte, apoi data la fum unde va sta 5 – 6 zile si de aici pusa in camara, pana la trebuinta.”

Comments (5)

  1. 6 decembrie 2010 - 09:29 Răspunde

    Este un obicei foarte frumos,doar ca noi nu avem ce taia,decat de pe lista.Ma bucur pentru voi,mai ales cei mici apreciaza acet obicei de care isi aduc aminte cu mare drag peste ani.Bucurati-va si pentru noi.Pupam cu drag.

  2. 6 decembrie 2010 - 10:55 Răspunde

    Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
    http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223

  3. 6 decembrie 2010 - 19:32 Răspunde

    Am o singura nelamurire, daca se taie porcul in ianuarie, de craciun ce se mananca?

    Sanatate si sarbatori fericite.

  4. 7 decembrie 2010 - 06:22 Răspunde

    Multumesc de urari.
    Nu sunt foarte sigura dar citisem undeva ca pe vremuri de Craciun nu se manca porc, era dupa o perioada de post si carnea de porc e destul de grea, asa ca de Craciun mancau o carne mai usoara (gaina) iar porc mancau dupa Anul Nou, il taiau inainte de Boboteaza. Stiu ca am citit asta undeva.

  5. 7 decembrie 2010 - 10:39 Răspunde

    te invit sa povestesti pe blog despre cadiurile primite de la Mos Nicolae

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Yum
Share
Email