Flori de bostan umplute

In luna septembrie, la provocarea ”Traditii si gastronomie romaneasca”, gazda Lili  a venit cu o tema foarte generoasa: Toamna si darurile ei. La o adica, ai de unde alege. Se culeg strugurii, se face must, borcane peste borcane de bunatati de tot felul, dulceturi din ultimele roade ale gradinii….Ai  de unde alege cu varf si indesat.

Dar sucita cum ma stiti (ca asta este, de multe ori prefer inotatul contra curentului), m-am aplecat aspra unui aspect mai inedit din gastronomia romaneasca: obsesia taranului gospodar de a folosi la maxim roadele oferite de Dumnezeu in natura si in propria ograda. Nimic nu era nefolosit daca era posibil a fi utilizat in vreun fel. O gandire foarte inteleapta zic eu, abandonata incetul cu incetul in eppca abundentei din magazine (cand pe alte locuri ale planetei se moare de foame).

Florile de bostan toamna devin inutile. Inca apar dar nu-si mai pot implini rolul lor roditor, nu mai au cand.  Asa si in gradina mea, erau niscaiva flori si-am zis musai sa le incerc, nu de capul meu, ci indrumata de inegalabilul gurmand si gastronom Radu Anton Roman cu a sa antologica ”Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti”.

Nici n-am sperat sa fie altcineva in casa dispus sa guste mancarica mea, asa ca am cules cate flori am crezut ca sunt in stare sa diger de una singura. Totusi mi-am subestimat ficiorasii si am sfarsit impartind …sarmalutele in flori de bostan cu ei.

Asadar pentru o portie, am folosit:

5 flori de bostan – de fapt, 4 flori de bostan si una de dovlecel (astea erau atunci in gradina cu aspect mai…apetisant). As spune ca asta e portia ideala la o persoana

in jur de 150 gr, carne tocata- ”o strachina intreaga” zicea Radu Anton Roman – da de unde, nu m-as fi aventurat atata, in schimb, am cuplat gatirea acestor flori cu o musaca cu cartofi, asa ca a fost simplu, carnea am gatit-o ca la musaca, am luat apoi cantitatea de care anticipam ca am nevoie.

un ou de marime mijlocie

o ceapa mica tocata

un ardei curatat si taiat marunt

un morcov ras fin – n-am avut deci n-am pus

5 feliute de rosii

bulion – o cana

putin vin alb

Intai pregatim florile – cu mare grija, scoatem staminele din mijlocul florilor. Sunt destul de delicate si se rup usor, asa ca grija multa.

Ne punem pe gatit carnea. Taiem ceapa marunt, o punem la calit in putin ulei, curatam ardeiul, iil adaugam la calit, punem si carnea si o calim foarte putin numai cat sa ia gust. O luam de pe foc, am mutat-o in alta cratita neinfierbantata, am asezonat cu sare si piper, am adaugat oul, am amestecat bine. Punem umplutura de carne cu grija in gropita fiecarei flori si ”sigilam” cu petalele de deasupra/ Radu Roman zicea sa le capaci si cu o felie de rosie dupa ce le punem in oala de gatit cu corola in sus. Eu le-am asezat in cea mai mica oala pe care o aveam si am pus partea capacita cat mai aproape de margine.

Dupa ce le-am aranjat in oala, am turnat deasupra vin, bulion (nu prea mult) si nitica apa (un paharel mic), am bagat la cuptor, nu mai stiu cat a durat pana au fost gata ca m-am luat cu alte treburi si am uitat sa cronometrez. Oricum nu mult, numai pana se intareste umplutura si se leaga sosul.

Acum verdictul: florile nu au gust propriu-zis dar se simte textura lor delicata si nitel crocanta. In rest sunt  ca ardeii umpluti, ca sarmalele (dar fara gustul pregnant al verzei).O ingeniozitate taraneasca fara moarte, ce mai!!!! Sa ne fie de bine si Doamne ajuta in continuare de toamne inbelsugate!