Fiii lui Iacov: Iosif (VII)

Proviziile aduse din Egipt erau pe sfarsite si Iacov Israel incepe sa sovaie in hotararea lui de a nu-si mai lasa baietii sa se reintorca in tara de pe Nil. Iuda incearca sa-l convinga definitiv, asumandu-si personal responsabilitatea pentru soarta lui Veniamin: „Trimite baiatul cu mine  si sa ne sculam sa mergem, ca sa traim si sa nu murim nici noi, nici tu, nici copiii nostri. Raspund eu de el. Din mana mea sa-l ceri. De nu ti-l voi aduce si de nu ti-l voi infatisa, sa raman vinovat fata de tine in toate zilele vietii mele.” (Fac. 43, 8 – 9) Si concluziona: „De n-am fi zabovit atat, ne-am fi intors acum a doua oara.”  (Fac. 43, 10)

In cele din urma, Israel se lasa induplecat, sfatuindu-i, in plus, sa plece incarcati de daruri pentru acel demnitar egiptean de care se temeau cu totii: „putin balsam si putina miere, tamaie si smirna, migdale si fistic” (Fac. 43, 11) ca si argintul cu care platisera prima oara cerealele si pe care il gasisera ulterior in bagaje: „poate ca a fost pus din greseala.” (Fac. 43, 12)
„Iar Dumnezeu cel Atotputernic sa va dea trecere la omul acela, ca sa va dea si pe celalalt frate al vostru, si pe Veniamin. Cat despre mine, apoi de-mi va fi dat sa raman fara copii, atunci sa raman!” (Fac. 43, 14) Emotionante cuvinte ce ne lasa sa intrezarim angoasa chinuitoare ce-i tulbura sufletul, spaima paralizanta pentru securitatea fiecaruia dintre fiii sai, teama ucigatoare ca va ramane fara familia sa iubita,  toate acestea ii framantau fiecare clipa a vietii sale.
Ajunsi in Egipt, fratii se prezinta din nou in fata lui Iosif, avand parte de o primire calduroasa cum nu se asteptasera. „Baga pe oamenii aceia in casa si junghie din vite si gateste, pentru ca la amiaza oamenii aceia au sa manance la masa cu mine!” (Fac. 43, 16), spune el catre ispravnicul casei sale iar fratii sai sunt bulversati de aceasta primire mai mult decat ospitaliera, asteaptandu-se la ce este mai rau: „Pentru argintul, care ni s-a inapoiat deunazi in sacii nostri, ne baga inauntru , ca sa se lege de noi si sa ne napastuiasca si sa ne ia robi pe noi si pe asinii nostri” (Fac. 43, 18). Ingroziti, il abordeaza pe ispravnic explicandu-i situatia cu argintul gasit in bagaje si asigurandu-l ca nu stiu cum s-a intamplat totul (Fac. 43, 21). Ispravnicul ii linisteste asigurandu-i ca totul este cum trebuie (Fac. 43, 23). Este de inteles teama si confuzia fiilor lui Iacov insa ce nu stiau ei era zbuciumul sufletesc mult mai mare in care se zbatea Iosif, omul la care ei se uitau cu teama. De ce ii invitase la masa? Avusese vreun plan din start sau incercase sa castige timp pentru a-si gandi actiunile viitoare? Biblia nu ne da amanunte dar ne precizeaza grija cu care, la porunca sa, sunt tratati fratii sai si animalele acestora (Fac. 43, 24). Mai tarziu, primindu-i, accepta din partea lor darurile si inchinaciunile pana la pamant, pline de respect si teama. „Cum va aflati”? E sanatos batranul vostru tata, de care mi-ati vorbit deunazi? Mai traieste el oara?” (Fac. 43, 27) Sub aparenta unei conversatii de complezenta, Iosif afla repede stirea pe care si-o dorea: tatal sau este bine sanatos. Eliberat de aceasta grija, Iosif isi indreapta privirea spre fratele sau de mama. Emotia revederii este atat de mare incat pentru a se putea ascunde, paraseste indata incaperea. „….inima sa ardea pentru fratele sau si cauta sa planga. Si intrand in camera sa, a plans acolo.” (Fac. 43, 30)
Poate ca, initial, cand ii vazuse revenind, nu stiuse exact cum va proceda, acum, in mod clar, avea un plan foarte clar in minte si acest plan includea, pentru un timp inca, sa-si ascunda adevarata identitate in fata fratilor sai. Scopul? Sa afle daca acestia erau aceiasi egoisti lipsiti de inima care-l vindusera odinioara strainilor sau se schimbasera si-si regretau fapte cruda de odinioara, asa cum intelesese el tragand cu urechea la conversatiile lor? Planul lui era in asa fel ticluit incat le va afla  adevaratul suflet, fara minciuni si falsitati. Dar, pana una alta, se reintoarse la ospat unde egiptenii cu egipteni iar evreii cu evrei (nu impreuna caci evreii „sunt spurcati pentru egipteni” (Fac. 43, 32)) „au baut si s-au veselit” laolalta (Fac. 43, 34) ca si cum nu aveau nici o grije pe lume.

Comments (0)

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email