Despre post – asa cum ni-l cere Dumnezeu

Monastery Icons Icon of Christ the Teacher Pictures, Images and Photos

Am recitit de curand cel mai frumos text despre post (cel putin, mie asa mi se pare a fi): Isaia capitolul 58. Este un text ce mi se pare a atrage atentia omului a se ridica la demnitatea spirituala pentru care a fost, cu adevarat, creat. Este un text ce incearca sa ne scoata din miasma propriei superficialitati si autosuficiente spre adevaratul eu al omului liber. Este un text sublim pentru ca trece de amanuntele tehnice ale exercitiului spiritual si ne atrage atentia asupra scopului final: desavarsirea.
Ascultati aici reprosul oamenilor catre Dumnezeu: „Pentru ce sa postim daca Tu nu vezi? La ce sa ne smerim sufletul nostru daca Tu nu iei aminte?” (Isaia 58, 3) Din pacate, nu pot constata ca, desi au trecut milenii de cand au fost scrise, ele sunt la fel de actuale si astazi. Nerabdarea omului modern in a vedea un raspuns expres la orice cerere si efort personal marunt este aceeasi in ziua de astazi, nu vi se pare? In fapt, omul uita un lucru esential: postul este asezat de Dumnezeu, nu pentru ca El ar avea nevoie de asta ci pentru ca noi avem nevoie de post pentru a creste spiritual.

Sa ma explic. Practicarea postul incearca atingerea a trei paliere de aplicare, omul trebuind sa fie constient, in primul rand, ca aceasta practica spirituala este doar un mijloc si nicidecum un scop in sine.
  • Incep cu partea vizibila: postul este o perioada de abtinere alimentara ce implica ascultare de o vointa superioara (tin post pentru ca asa mi-a zis Dumnezeu ca e bine) si exercitiu de vointa (poate trupul pofticios si slab nu ar vrea sa tin post dar o fac pentru a-mi lucra vointa in sensul dorit de sufletul meu). Este un prim pas prin care incercam sa ne apropiem de Dumnezeu, indeplinindu-i poruncile. Pentru crestinul incepator este un pas care va duce, bine facut, la o transformare a sa interioara. Incepe, incetul cu incetul, a tine seama de Dumnezeu in viata sa. Ii face loc in preocuparile de zi cu zi si incearca sa se ridice la un nivel superior de traire spirituala.
  • Este un pas necesar si, totusi, incomplet, putand deveni chiar daunator in absenta unei a doua trepte de post: cel sufletesc. Cu alte cuvinte, nu este suficient sa ne abtinem fizic, trebuie sa invatam sa ne abtinem si moral de la fapte reprobabile. Caci, in fond, aceasta este finalitatea exercitiului de vointa ce-l punem in practica prin post: a invata sa ne abtinem. La inceput – de la mancare dar, in fapt, Dumnezeu ne cere o revizuire a comportamentelor noastre morale. Daca vei invata, prin post, sa te abtii la vremea cuvenita de la mancaruri de dulce, vei fi cu siguranta capabil sa te abtii si de la a fi mandru, manios, invidios, rau, meschin, de la a fura sa ucide.

Dar fac oamenii aceste lucruri? Textul de la Isaia ne lamureste deplin: „Da, in zi de post, voi va vedeti de treburile voastre si asupriti pe toti lucratorii vostri. Voi postiti ca sa va certati si sa va sfaditi si sa va bateti furiosi cu pumnul; nu postiti cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru sa se auda sus.” (Isaia 58, 4) Cu alte cuvinte, postul alimentar se anuleaza prin comportarea morala neconforma cu poruncile divine. Nu aparentele il intereseaza pe Dumnezeu la un om postitor: „Este oare acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusa, (acestea fiind aluzii la modurile exterioare in care evreii marcau perioada de post) oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului?” (Isaia 58, 5)

  • Dumnezeu e direct, nu ne menajeaza si nu ne ia pe ocolite: „Nu stiti voi postul care Imi place?”

„Rupeti legaturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor. Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” (Isaia 58, 6)

Cu alte cuvinte, adevaratul post, cel bineplacut lui Dumnezeu este acela in care faci ceea ce se cuvine unui om drept sa faca. „Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire”, daca” saturi sufletul amarat”, atunci cu adevarat postul isi va atinge telul pe care Dumnezeu l-a voit. „Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” (Isaia 58, 7)
Abia respectand aceste exigente, omul postitor isi va primi rasplata si va atinge scopul ultim al postului: renasterea spirituala – comparata cu cladirea care se inalta triumfatoare pe ruinele celei vechi, cu o „tamaduire” grabnica, „gradina adapata”, „izvorul de apa vie ce nu seaca niciodata”.
Acesta este omul pe care Dumnezeu il vrea in Imparatia cerurilor, omul dezlegat de orice meschinarii si aparente inselatoare, omul imbracat in spiritul iubirii, dreptatii si al compasiunii.
„Atunci – ne promite Domnul- vei afla desfatarea ta in Domnul.” (Isaia 58, 14)

In concluzie, sa incercam in acest post ca abtinerea alimentara sa fie dublata de la o abtinere de la rautatile cotidiene, pacate si slabiciuni si de o practicare cotidiana, simpla si mai cu ravna a faptelor bune. Doar asa postul nostru va capata dimensiunile spirituale la care aspiram cu totii.

Comments (2)

  1. 13 martie 2016 - 15:00 Răspunde

    Lumea nu cunoaste semnificatia postului. Multi il vad doar ca o restrictie alimentara si nu schimba nimic in comportament, gandire…

Leave a comment

3 Shares
Share3
Pin
+1
Share
Email