Copiii lui Iacov: Iosif (VI)

Seceta si foamete nu se simteau doar in Egipt ci si in tarile din jur, inclusiv in Canaan, tara familiei lui Iosif. Trebuie ca erau timpuri ingrozitor de grele incat Iacov, energic ca de obicei, auzind din diverse surse ca in tara Egiptului se vinde grau indata isi mobilizeaza fiii demoralizati si descurajati: „Ce va uitati unul la altul? Iata, am auzit ca este grau in Egipt. Duceti-va acolo si cumparati putine bucate, ca sa traim si sa nu murim!” (Fac. 42, 1 – 2). Singurul oprit de tata acasa, cu gandul la soarta tragica a fratelui acestuia, Iosif, a fost mezinul familei, Veniamin: „Nu cumva sa i se intample vreun rau!” (Fac. 42, 4)

Fiii lui Iacov nu erau unicii care faceau aceasta calatorie, ci mergeau „impreuna cu altii, care se pogorau sa cumpere grau, caci era foamete si in pamantul Canaanului” (Fac. 42, 5) Pentru a putea cumpara, toti doritorii se prezentau in fata lui Iosif cel ce administra depozitele cu cereale. Trebuie sa fi fost un soc pentru el ca, intr-o zi oarecare, se trezi fata in fata cu fratii sai pe care ii recunoscu indata iar acestia intimidati de marele personaj ce le statea in fata nu-l recunoscusera. Dintr-o data, vechile rani si doruri ale lui Iosif i se redeschisera, isi reaminti si visele profetice pe care le avusese in copilarie, si sub impulsul momentului,  hotari sa-i retina sub un pretext oarecare si sa-i puna la incercare. La repezeala, ii acuza de spionaj (Fac. 42, 9) si ii provoca sa-si dovedeasca buna credinta: „pe viata lui Faraon: nu veti iesi de aici, pana nu va veni aci fratele vostru cel mai mic.” (Fac. 42, 15) Atitudinea aspra fata de ei dar si cele trei zile de inchisoare ce-i urmara avura darul de a-i inspaimanta pe frati dar Iosif, in egala masura dornic de a-si revedea fratele mai mic, nu avea de gand sa intinda coarda  prea mult. Peste cateva zile, mimand marinimia, le aduse la cunostinta noile conditii: „De sunteti oameni cinstiti, sa ramana inchis un frate al vostru, iar ceilalti duceti-va si duceti graul ce ati cumparat, ca sa nu sufere de foame familiile voastre. dar sa aduceti la mine pe fratele vostru cel mai mic, ca sa se adeverreasca cuvintele voastre, si nu veti muri.” (Fac. 42, 19 – 20) In timpul acesta, fratii sai treceau prin adevarate procese de constiinta, punand aceasta situatie limita pe seama cruzimii cu care isi tratasera odinioara fratele vitreg: „Cu adevarat suntem pedepsiti pentru pacatul ce am savarsit impotriva fratelui nostru, caci am vazut zbuciumul sufletului lui cand se ruga, si nu ne-a fost mila de el si nu l-am ascultat, si de aceea a venit peste noi urgia aceasta!” (Fac. 42, 21) Ruben singurul care ii luase odinioara apararea lui Iosif, se caina in rand cu ei: „iata acum sangele lui cere razbunare.” (Fac. 42, 22). La toata aceasta conversatie asista si Iosif care, atins in suflet de vorbele fratilor sai, lasa totusi impresia ca nu intelege ce-si spun intre ei, adresandu-li-se doar prin talmaci. Fu insa emotionat pana la lacrimi de regretele lor si pentru ca nu-si mai putea ascunde emotia, se retrase pentru cateva minute intr-o alta camera unde isi descarca sufletul prin plans. Revenind l-a retinut pe Simeon iar pentru ceilalti frati a dat porunca sa li se umple sacii cu grau langa care furisa si argintul cu care fusesera platite cerealele, dandu-le drumul sa plece.
Seara, oprindu-se la un popas, unul din frati deschise sacul descoperi argintul. Se produse o mare tulburare intre frati caci nu stiau cum ajunsese argintul acolo si se temeau ca vor fi acuzati de inselatorie si pentru viata lui Simeon.
Ajungand acasa, povestira lui Iacov cum decursese intreaga calatorie. Acesta se umplu de durere si se inspaimanta totodata pentru copiii sai aflati in suferinta si refuza categoric sa-i permita lui Veniamin sa plece, motivand: „Fiul meu nu se va pogori cu voi in Egipt, pentru ca fratele lui a murit si numai el mi-a mai ramas (ca fiu al iubitei sale Rahila). Si de i s-ar intampla vreun rau in calea in care aveti a merge, ati pogori caruntetile mele cu intristare in locuinta mortilor!” (Fac. 42, 38). La asa avertisment grav, fratii se temura sa mai insiste, in nici un caz nu doreau sa provoace de suparare moartea tatalui lor, asa incat o vreme aceasta nu mai vorbira deloc despre reintoarcerea in Egipt.

Comments (1)

  1. 5 iulie 2010 - 03:38 Răspunde

    Toata actiunea este gandita pozitiv si justitiar, ceea ce nu mai exista astazi din cauza abundentei.

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email