Copiii lui Iacov: Iosif (IV)

In temnita in care Iosif devenise omul bun la toate, erau cu preponderenta inchisi oameni de seama ai Egiptului, nobili, militari –  oameni considerati de Faraonul Egiptului dusmani, oameni ce complotasera impotriva lui sau oameni care,  suparandu-l cu ceva pe cel considerat zeu in viata, fusesera aruncati pur si simplu in temnita. De asemenea oameni se ingrijea Iosif, avand grija de temnita zi de zi. Cei mai multi nu mai vedeau niciodata liberi lumina zilei, cei mai putini si mai norocosi se bucurau de clementa faraonica. Asa s-a intamplat si cu marele paharnic si marele pitar al faraonului: au gresit iar greseala lor a infuriat in asa masura regele incat i-a aruncat in inchisoare. Nu stim ce fel de gresala savarsisera, probabil nu una foarte grava, insa, o data aruncati in temnita, isi asteptau cu sufletul la gura hotararea sortii lor cu mare emotie, stiind ca stau la mila judecatii Faraonului.
Visele pe care le-au nu fac decat sa le sporeasca tulburarea sufleteasca. In aceasta stare de framantare i-a gasit Iosif, numit de capetenia temnitei sa-i slujeasca pe cei doi demnitari. „De ce sunt astazi triste fetele voastre?” (Fac. 40, 7). Talcuirea viselor era un dar special al lui Iosif, stim asta deja. Visele erau in general in antichitate considerate de mare importanta insa talcuirea lor era considerata apanajul zeilor si al preotilor acestora. Iosif insa contrazice conceptia vremii: „Oare talcuirile nu sunt de la Dumnezeu? Spuneti-mi dar visele voastre!” (Fac. 40, 8)
Marele paharnic a visat o coarda de vie care „avea trei vite; apoi a infrunzit, a inflorit si au crescut struguri si s-au copt. Si paharul lui Faraon era in mana mea; si parea ca am luat un strugure si l-am stors in paharul lui Faraon si am dat paharul in mana lui  Faraon.” (Fac. 40, 10 – 11)  Un vis cu multe elemente legate de ocupatia marelui paharnic, interpretarea nu pare sa-i puna probleme lui Iosif: „Iata talcuirea visului tau: cele trei vite inseamna trei zile. Dupa trei zile isi va aduce aminte Faraon de dregatoria ta si te va pune iarasi in slujba ta; si vei da lui Faraon paharul in mana, cum faceai mai inainte, cand erai paharnic la el.” (Fac. 40, 12 – 13). Incurajat de talcuirea pozitiva, marele pitar isi spune si el visul; ca si al marelui paharnic, este plin de simboluri ale ocupatiei sale „aveam trei panere cu paine. Iar in panerul cel mai de deasupra se aflau toate felurile de aluaturi coapte din care mananaca Faraon, si pasarile cerului le ciuguleau din panerul cel de pe capul meu.” (Fac. 40, 16 – 17) Interpretarea nu mai este insa de bun augur: „Cele trei panere inseamna trei zile. Dupa trei zile Faraon iti va lua capul si te va spanzura pe un lemn si pasarile cerului iti vor ciuguli carnea de pe tine.” (Fac. 40, 18 – 19)
Cea de-a treia zi in legatura cu care ambii demnitari visasasera avea o semnificatie speciala: era ziua Faraonului care dadea cu acest prilej un mare ospat. In toiul petrecerii, isi aminteste de cei doi demnitari ai sai si pe loc le hotaraste soarte: marele paharnic este rechemat in dregatoria sa iar marele pitar este executat prin spanzurare.
„Cand vei fi la bine, adu-ti aminte si de mine si fa-mi bine de pune pentru mine cuvant la Faraon si ma scoate din inchisoarea aceasta.” (Fac. 40, 14) – asa il roaga Iosif pe marele paharnic dupa ce ii talmacise visul, rezumandu-i in cateva cuvinte drama vietii sale: furat de la familia sa si aruncat in temnita fara vina. Doar prin aceste cuvinte, ne lasa Biblia sa intrezarim framantarile sufletesti prin care trecea Iosif zi de zi, sperantele de izbavire ce-i licareau nestinse in suflet, in timp ce-si facea cu constiinciozitate sarcinile. In secret probabil visa la eliberarea sa, la o reintoarcere in sanul familiei, toate insa aceste vise pareau zadarnice iar speranta pusa in marele paharnic desarta. Vazandu-se in libertate, marele paharnic a uitat repede de rugamintea lui Iosif , nemaidorindu-si probabil a-si aminti cu ceva de acea perioada scurta dar neagra a vietii sale.

Comments (0)

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email