Copiii lui Iacob: Iosif

Povestea lui Iosif citita de mine pana la momentul postarii acesteia o gasiti pe linkuri de mai jos:

Copiii lui Iacov: Iosif (I)

Copiii lui Iacov : Iosif (II)

Copiii lui Iacov: Iosif (III)

Copiii lui Iacov: Iosif (IV)

Copiii lui Iacov: Iosif (V)

Copiii lui Iacov: Iosif (VI)

Copiii lui Iacob: Iosif (VII)

Copiii lui Iacov: Iosif (VIII)

Ne amintim momentele de maxima emotie cu care am incheiat postarea anterioara, nu? Iosif, ascuns de fratii sai sub identitatea de mare demnitar egiptean, le pune acestora la incercarea simtamintele de familie. Toti fratii sar in apararea celui mai mic, ingroziti de faptul ca s-ar putea duce acasa fara Veniamin si ar vedea durerea tatalui lor. Numai gandul la acea priveliste ii face sa prefere sa ramana ei robi. Schimbarea lor e mai mult decat clara.

Joseph_and_his_BrothersEmotionat de aceasta schimbare, Iosif nu mai are rabdare, ii da pe toti spectatorii la scena de familie. „Plângând tare”, li se arata fratilor inmarmuriti in adevarat sa identitate: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?” (Fac. 45, 3). Spaima fratilor cand isi dau seama cu cine vorbesc trebuie sa fi fost teribila, Iosif simte nevoia sa-i linisteasca:” să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău”, „Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieşte cu voi.”, gaseste in toata viata sa de pana atunci un sens „Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită izbăvire.” Le dezvaluie ca cea mai apriga dorinta este sa-si vada tatal: ” vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici!” Scena e emotionanta:  „căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.” O intreaga istorie de ura, intrigi, intoleranta, vina dispare ca fumul si ramane doar unitatea si dragostea de familie. Totul in urma constientizarii reale de catre frati a gravitatii pacatului facut si unui simplu „Va iert”, spus din inima de Iosif.

Vestea regasirii intre frati circula in toata capitala egipteana, insusi Faraonul se bucura si ii sprijina, fapt ce arata prietenia si relatia excelenta pe care o avea cu Iosif – ii invita pe toti sa locuiasca in Egipt si ii trimite dupa tatal lor.

Fratii se pregatesc de plecare, incarcati de daruri pentru tatal lor, oferite de Iosif care le da si un ultim sfat: ” „Să nu vă sfădiţi pe cale!”„:)))))))))))

Reactia lui Iacov la aflarea vestii ca Iosif traieste este una de neincredere Inima lui Iacov însă rămase rece şi nu-i credea pe ei.” (Fac. 44,26) Cine stie cat a durat acest soc initial al inimii sale de tata! Insa o data incredintat, simte ca se reinsufleteste: „s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,” si e cuprins de dorinta absolut de inteles de a-l vedea. Din reactia lui putem intrevedea si starea lui sufleteasca: tot timpul cat fusesera plecati copiii lui probabil traise in disperarea gandului ca nu-i va mai revedea, intrase intr-un fel de depresie asa incat „S-a inviorat” vorbeste despre o adevarata  renastere a vietii in inima lui Iacov, intunecata pana atunci de duhul disperarii.

Primul gest dupa ce afla minunata veste este sa dea jertfa lui Dumnezeu „a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac”, la Beer Seba iar Dumnezeu ii raspunde noaptea in vis (dupa ce probabil nu-i trimisese multa vreme vreun semn): „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare.Am să merg cu tine în Egipt Eu Însumi şi tot Eu am să te scot de acolo, iar Iosif îţi va închide ochii cu mâna sa!”

Iacov nu mai are nici o ezitare: averile sale şi toate vitele ce le agonisise în pământul Canaan (Fac. 46) sunt stranse si pornesc spre Egipt; împreună e tot neamul lui, fiii şi nepoţii săi, pe fiicele, nepoatele sale – sufletele casei lui Iacov, care au venit în Egipt cu el, au fost şaptezeci şi cinci, precizezea textul biblic.

Nerabdarea este mare. Iosif, înhămându-şi caii la căruţa sa, a ieşit în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, la Ieroonpolis şi, văzându-l, s-au imbratisat şi au plâns mult unul pe grumazul celuilalt.

„De acum pot să mor, că am văzut faţa ta şi că trăieşti încă”, ii spune tatal sau, Iacob, coplesit.

Familia se stabileste in tinutul Gosen, unde primesc mosie de la Faraon (Fac. 47). Acolo s-au intalnit toti fratii la momentul cnd Iacob se apropia de moarte si le spune fiecaruia un cuvant.

Iata ce-i spune lui Iosif: „Iosif, ramură de pom roditor lângă izvor, ramurile lui se revarsă peste ziduri. Îl vor amărî şi îl vor duşmăni; înspre el arunca-vor săgeţi şi îl vor sili la luptă.Dar arcul lui va rămâne tare şi muşchii braţului lui întăriţi, mulţumită Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este păstorul şi tăria lui Israel.De la Dumnezeul tatălui tău, şi El te va ajuta; şi de la cel Atotputernic – El te va binecuvânta; de la El să vină binecuvântările, de sus din ceruri, şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările munţilor celor din veac şi frumuseţea dealurilor celor veşnice. Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif, pe creştetul celui mai ales între fraţii lui.” (Fac. 49, 22 – 26)

Moartea tatalui Iacob ii face pe frati sa se teama ca iertarea lui Iosif n-a fost decat de fatada, pentru a-si multumi tatal: „Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?” (Fac. 50, 15) Iertarea lui Iosif pentru ei fusese atat de coplesitoare incat fratilor probabil nu le venea sa creada ca e reala si fara urma de dusmanie. Si pentru ca sunt framantati, il abordeaza din nou pe Iosif pentru a se lamuri: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” (Fac. 50, 17). Iosif plange cand primeste acest cuvant de la frati si, mergand la ei, „i-a mângâiat şi le-a vorbit de la inimă”: „Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?(…) Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri” (Fac. 50, 19 – 21)

Ultimele versete a lui Facerii, ne vorbesc despre un Iosif ajuns la adanci batraneti, respectat si bucurandu-se de familie: „a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif”.(Fac. 50, 23)

Inainte de-a muri, vorbind cu fratii sai, si-a reafirmat crezul sau in Dumnezeul parintilor sai si siguranta ca se va reintoarce in pamantul fagaduit strabunilor: „Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinţilor noştri S-a jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov.” (Fac. 50, 24). Asa a si fost, caci potrivit cartii Exodului, evreii au plecat spre Tara Sfanta, luandu-i si ramasitele sale.

Cand a murit, a fost ingropat conform obiceiurilor egipteme: „L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului”.(Fac. 50, 26), avand ca ultima dorinta catre familia sa: „Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de aici!” (Fac. 50, 25)

Viata sa ramane un exemplu de nadejda, anduranta, harnicie si buna-credinta. Persoana sa este vazuta ca o prefigurare a Mantuitorului, cel nevinovat ce sufera de nedreptatile celor din jur, si este pomenit, in acest context, in prima zi (luni) din Saptamana Patimilor.

Comments (0)

Leave a comment

1 Shares
Share
Pin
+11
Share
Email