In cautarea pacii: auto-disciplina

Voi cum reusiti sa va mobilizati cand aveti muuuuuuulta treaba dar va e greu? Eu recunosc ca-s o fire comoda, de aceea a trebuit sa muncesc mai mult cu mine insami pentru a dezvolta o disciplina interioara, inclinata spre actiune.

Auto-disciplina, zic eu, este o arta. Este capacitatea de a ma mobiliza, de a face ce trebuie si nu doar ce am chef, de a repeta o rutina – uneori innebunitoare – pentru a reusi sa tin lucrurile sub control. Scopul este sa evit aglomerarile de sarcini si lucrul in salturi – o perioada lejera urmata de hei-rup-uri nebune.

Auto-disciplina inseamna curajul – devenit obisnuinta – in a incepe cu ce e mai greu, a nu amana sarcini dificile (eventual cu speranta ca mai tarziu nu va mai fi nevoie sa o faci), a deveni stapanul timpului tau printr-o planificare judicioasa a prioritatilor si o anticipare a nevoilor care se perfectioneaza doar prin experienta si implicare.

Auto-disciplina este ca un muschi: cu cat o lucrezi mai mult cu atat mai mult se dezvolta; cand nu e lucrata, se atrofiaza. Cele doua laturi ale autodisciplinei este mobilizarea si rutina. Despre rutina am mai vorbit si vom mai vorbi. Mobilizarea insa este cu atat mai puternica cu cat conteaza spiritul in care se face – entuziasmul, hotararea, dedicarea.

Coloseni

Downloadeaza.

Posterul de mai sus l-am creat pentru a-mi aduce zilnic aminte ca tot ce facem, trebuie sa facem cu suflet si din inima. Daca va place, il puteti lua si voi, apasand butonul „Downloadeaza” de sub imagine. Eu una l-am imprimat pe hartie si acum vreau sa-l inramez si sa-l asez deasupra biroului meu de lucru. Genul asta de imi aduce aminte de batranii nostri de odinioara care aveau pe pereti, panze brodate sau cusute cu floricele si diverse ornamente si cu diverse mesaje; tin munte ca bunica din partea tatalui avea o astfel de ….pancarta motivationala, era ceva de genul: „Fii ca o stanca/ si nu uita ca esti romanca.” Mesajele erau cu atat mai induiosatoare cu cat, de multe ori, erau pline de greseli gramaticale …dar si de suflet iar acesta venea de la o femeie ramasa vaduva cu trei copii mici de pe la 20 de ani.

O lectura interesanta pe tema de azi am gasit-o la Brian Tracy – „Incepe cu ce e mai greu”. V-o recomand.

Voi cum reusiti sa va mobilizati? Niste sugestii in plus nu strica niciodata.

Provocarea In cautarea pacii este inspirata de seria Melissei „From Chaos to Calm”.l

Toate postarile pe care le-am parcurs din aceasta provocare le gasiti aici. Temele pana acum au fost:

Pasul 1: Sa incepem

Pasul 2: Despre prioritati

Pasul 3: Voiosia

pasul 4: consecventa

Comments (0)

Leave a comment

1 Shares
Share
Pin
+11
Share
Email