Brambura pe la vecini

Sa zicem ca avem o casuta misto intr-un cartier linistit din…Sibiu, of course, cu gradina maricica in spate si un pudel simpaticut pe post de bebelul casei. Si in acest décor …burghez, te trezesti brusc in bucatarie cu un prichindel venit…nu se stie de unde, un prichindel necunoscut, se uita la tine lung, intinde mana spre lampa si lanseaza ca o grenada “stufoasa” fraza: “Pinde mina” (aprinde lumina). A mai urmat o “amuzanta” urmarire a prichindelului prin toate camerele, prichindelul fiind ceva ruda cu Speedy Gonzales probabil, luandu-ne dupa viteza de deplasare, plus a atentat si la panoul de sigurante al casei gasit din nu se stie ce motive la vedere. Se depisteaza si misterul aparitiei subite a prichindelului: o gaura din gard in spatele gradinii, gaura nu foarte mare dar suficienta pentru o “evadare” spectaculoasa prin vecini, buni` a prichindelului a constatat disparitia “fugarului” si-l striga panicata prin gradina. Se incearca trecerea prichindelului prin gaura din gard, prichindelul nu se lasa dus, in cele din urma are loc o intalnire intre vecini la coltul strazii, prichindelul tot nu e de acord cu schimbul, intrucat gaseste ca e interesant vecinul: Iupiii, inca o persoana pe care sa o bata la cap.
Povestirea de mai sus este, of course si indubitabil, fapt real, personajele povestirii nu sunt deloc fictionare, prichindelul e Andreuta, buni e…buni, vecinul e….vecinul, vecina e…vecina iar pudelul e un catel foarte misto. Recunosc ca am sentimente impartite in aceasta privinta: intai m-am ingrozit – vai, se puteau intampla multe, se putea accidenta, putea da peste un vecin sadic, putea da peste un caine rau, Doamne fereste si pazeste !!!!!!!!! Doamne multam ca a fost bine. Apoi nu m-am putut abtine sa nu pufnesc in ras, imaginandu-mi perplexitatea vecinei care se trezeste in bucatarie cu un prichindel de trei ani care o priveste senin  si ii porunceste plin de seriozitate sa “pinda mina”. Am simtit ca ma inabus de ras imaginandu-mi cei doi batranei incercand sa-l prinda dar pentru ca n-au putut au facut o cursa fain frumoasa prin toate camerele casei, incercand sa-l ajunga. Pffff, si dupa ce m-am linistit si din ingrijorari si din ras, am dat un telefon la iubi sa-I dau sarcina sa exploreze toate gardurile de la buni si sa le securizeze mai ceva decat la Acapulco prison.

Comments (1)

  1. 3 octombrie 2011 - 16:58 Răspunde

    Sunt atat de amuzante intamplarile acestea ale copilariei incat ne putem considera norocoase ca avem aceasta posibilitate de a le impartasi cu altii, dar mai ales de a le salva undeva scrise pentru ca micutii de acum sa le citeasca cand vor fi mari si cu aere de adolescenti:).
    vavaly

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email