Bolnavior (3)

Nu vreau sa va stric o vineri seara frumoasa, povestindu-va toate pataniile saptamanii acesteia, o saptamana de groaza, ce mai! Intai si intai, nu cred ca sunt foarte coerenta, asa ca scuzati eventualele fracturi de gandire, sunt asa obositaaaaaaaaa…In al doilea rand, luni, in loc sa-mi externez puiul, m-am internat si eu cu el.Primul lucru cand l-am vazut: am observat ca e ragusit. “O fi plans mult, saracutu`!”, m-am gandit eu. A doua zi a inceput sa tuseasca urat, a treia zi a continuat sa tuseasca, a patra zi m-a anuntat doctorita ca – na – prichindelul a dezvoltat o “frumusete ” de bronsiolita, chiar acolo sub nasul lor. Tot a patra zi, am inceput si eu sa ragusesc. Caci -nu-I asa?- se putea sa nu ma molipsesc eu de la Petrica? Asa se face ca zi la externare, eu eram cu gatul in pioneze iar cand tanti de la poarta a incercat sa ma intarzie, ingaimand ceva de genul ca stati ca nu stiu unde e asistenta sefa (careia trebuia sa-I platim rezerva in care stateam) – ei bine, mai aveam putin si saream la gatul ei, noroc cu soacra mea ca altfel ma vedeati la tv pe post de mama maniaca ce alearga asistente prin spital. Stiu, nu era vina respectivei dar nici sa ma faca pe mine racita cobza si copilul asisjderea sa astept in holul in care bantuiau curenti ca pe mare, sa astept pe nu stiu cine care vine nu stiu cand ca sa platesc. A stat soacra ca oricum ea era cu banii.
Ajunsa acasa, am citit biletul de iesire, un pomelnic de …simptome – de baza – infectia bacteriana cu un germen necunoscut (pe bune, asta e diagnosticul, nici nu mai vreau sa aflu de ce e necunoscut) plus bronsiolita cu care ne-am procopsit in a doua saptamana de spitalizare. Acum, ajunsi acasa ne tratam de zor si eu si bebelul. Sper sa ne punem iute pe picioare si sa nu mai auzim de boli, multa vreme de acum inainte. Nu de alta dar in ultimele doua saptamani ne-a ajuns cu varf si indesat.

Comments (6)

  1. 22 octombrie 2011 - 05:23 Răspunde

    Cat is de draguti amandoi.Imi vine sa-i mananc.Multa sanatate sa va vindecati repede.Imi pare rau ca se prelungeste totul, asa de mult.
    Un pupic de la mine fiecaruia.

    PS.Sistemul medical din Ro e unul din motivele pentru care regret nespus ca n-am emigrat cand era momentul.

  2. 22 octombrie 2011 - 06:32 Răspunde

    Laura imi pare sincer tare rau.sper sa va faceti bine curand.eu de obicei evit spitalele pentru ca mergi cu o boala si iesi cu 10.sper sa nu fie cazul si la voi.pupici multi.sa auzim de bine cat mai curand.

  3. 22 octombrie 2011 - 07:02 Răspunde

    Ce mari ati crescut de cand nu v-am „vizitat”!Dar ma intristeaza faptul ca sunteti bolnaviori.Va doresc sanatate maxima si sa aud numai vesti bune.Va pupicesc dulce.

  4. 22 octombrie 2011 - 13:03 Răspunde

    Îmi pare rău că ați trecut prin așa ceva, dar numai la noi în România se poate întâmpla să mergi la spital pentru a te trata serios și vii cu mai mari probleme acasă. Aveți niște copii minunați – se vede din poze, vă doresc multă sănătate și putere pentru refacere fizică și psihică!

  5. 23 octombrie 2011 - 05:33 Răspunde

    Laura, imi pare rau sa aud asemenea vesti:(
    va doresc insanatosire grabnica ( si de durata!), iti inteleg perfect frustarile, oboseala si mai ales durerea de a-i vedea pe cei dragi bolnaviori. Caci o mama, indiferent de cat de bolnava e, tot se sacrifica pentru cei mici.
    Si la mine a fost o perioada draguta foc, de 2 saptamani am tot umplut buzunarele medicilor si farmacistilor. Martea trecuta am internat sotul, miercurea trecuta am internat copilul si vineri am picat si eu. Iar sotul mi-a facut un cadou si a mai picat o data la pat .Cata indiferenta si ce conditii oribile se gasesc la noi in spitale… as fi vrut sa nu am parte de ele dar traim in Romania!
    Sanatosi sa fim ca restul le rezolvam noi !
    Inchei intr-o tuse criminala, sper sa nu transmit virusii pana la voi. Sanatate maxima!

  6. 26 octombrie 2011 - 14:06 Răspunde

    Sper ca între timp va este mai bine.
    Sanatate multa :*

Leave a comment

0 Shares
Share
Pin
+1
Share
Email